~

       Jankélévitch despre germani:
       – Heidegger: ‘Milioane de nefericiţi au murit de foame, de frig şi de mizerie în lagăre; dar el, marele gânditor, va muri în patul lui de mare gânditor’ (L’Imprescriptible : Pardonner ? Dans l’honneur et la dignité, Seuil, 1986, p. 54).
       – Germania: ar fi şi acum nazistă, dacă Aliaţii n-ar fi câştigat.
       – iertarea: ‘Victimele sunt cele care trebuie să ierte. Ce calitate au supravieţuitorii, pentru a ierta în numele victimelor sau în numele supravieţuitorilor, al părinţilor lor, al familiilor lor?’ (Idem, p.55.)’ Iertarea e deci imposibilă: o pot cere doar acei care n-o vor cere (căci vinovaţi), dar nimeni n-are dreptul oricum s-o dea, doar cei morţi, care n-o mai pot da, deci iertarea ca aporie, temă iudaică.
       – lagărele de exterminare: toţi au ştiut, nimeni n-a făcut nimic, ONU, organizaţii internaţionale; nici presa n-a denunţat, nici Biserica, polonezii au tăcut, ‘Toată lumea e mai mult sau mai puţin vinovată de nonasistenţă faţă de un popor în pericol de moarte’. ‘Roosevelt ştia, dar tăcea, ca să nu-i demoralizeze pe boys’ (idem, p. 56).
       – germanii: scroafe, porci, câini
       – îi vine să se arunce asupra turiştilor germani din Paris, să-i lovească cu pietre: ‘Şi pentru că nu-i poţi scuipa pe turişti, nici alunga cu pietre, rămâne un singur recurs: să-ţi aminteşti, să te reculegi. Acolo unde nu se poate „face” nimic, se poate cel puţin simţi, inepuizabil’ (id., p. 62).
       …Te întrebi ce discutau Jankélévitch şi Cioran, plimbându-se în jurul Sorbonei, după terminarea câte unui curs la care C. asista din politeţe, prin anii ’50. Erau prieteni. Ce-i spunea C.? Ştii, în România, în tinereţe, am fost de partea celor… pe care… îi urăşti… şi acum hai să bem o cafea la terasa de colo?

       (Lavastine, văzută de curând la T., o tipă inteligentă şi subtilă. Ce porcărie.)

       Onfray: ‘Mă gândeam că am în bibliotecă 20.000 de cărţi. Şi din 20.000 de cărţi, câte ar merita păstrate? 40, poate? Şi din 40 de cărţi de păstrat, poate 4 sau 5 la care merită să meditezi? Iar idealul ar fi, poate, una singură, în vreme ce culminaţia ar fi chiar niciuna. Să nu mai ai nevoie de nicio carte. (…) Ce mă interesează e cartea care ne poate metamorfoza. Scrisorile către Lucilius ale lui Seneca, Manualul lui Epictet, Gândurile către sine ale lui Marc Aureliu, câteva texte de genul ăsta, despre care-ţi spui, după ce le-ai citit: viaţa mea nu mai e aceeaşi’.

       Dacă reporterii de stradă s-ar învăţa să nu mai dea din cap afirmativ, când iau un interviu… Procedeul gimnastic prin care li s-a spus că interlocutorul se simte încurajat să vorbească îi face să semene cu nişte bâtlani în ebrietate, sau cu prostituate executând o felaţie nereuşită. Îşi agasează intervievatul, îl împing în consternare – pentru că aprobă tot -, îl fac să ezite şi să se simtă într-un dialog cu un arierat mintal lăsat să meargă prin lume cu microfonul.

       Documentarul Sinatra. Biografie supravegheată şi aseptizată etc.; dar nu contează. Genul acela de lume, strălucitoare, nu putea să existe decât cu preţul unei jumătăţi întunecate de lume. Nu cred că America va mai fi vreodată acolo, un univers în care şi negativul avea glamour. În partea cealaltă, un Est care nu era nimic. Şi cultural nu era nimic; imita patetic. Plutea într-o ceaţă, într-o mlaştină a aproximaţiei marginale, fără capăt, fără timp, pentru ca jumătatea cealaltă de lume să poată respira într-o asfixie autoerotică. Aşa ceva nu va mai exista niciodată, tipul ăsta de lume nu va mai exista niciodată.

       Viziunea tradiţională asupra lumii: îţi extragi sensurile din originile tale (sânge, religie, tradiţie etc.). Viziunea modernă: dobândeşti sensurile din scopul pe care ţi-l proiectezi. Primii, o ancoră înapoia lor, ceilalţi, una înainte.
       Primii ‘salvează’ şi au în vocabularul compulsiv toate cuvintele cu prefixul ‘re-‘: reîntoarcerea la, revenirea, reintegrarea etc. – şi urmează, aici, orice discurs, conservator sau reacţionar, care reface fericit o lume a originii. Ceilalţi ‘proiectează’, acceptă un singur ‘re-‘, cel al Revoluţiei, au ca punct arhimedic viitorul şi îl metamorfozează lingvistic: mâine va fi mai bine, tinerii sunt mai inteligenţi decât bătrânii, femeile mai înţelepte decât bărbaţii (nu poartă războaie, valorizează Căminul naturalist, sunt supuse social şi consumă la supermarket), viitorul e mai inteligent decât prezentul şi prezentul mai inteligent decât trecutul etc. Între proiecţie şi retroproiecţie se articulează totul. Prezentul e uitat, fiindcă e doar timpul pe care-l foloseşti ca să evadezi în timpul fantasmat. Prezentul are valoare spirituală zero.

       Musulmanii nu şi-au cerut niciodată iertare pentru perioada imperialistă şi colonialistă. Nu e vorba doar de cei 500 de ani suferiţi sub otomani (1300-1800). A existat de asemenea imperiul Abbasid, la 800-1300. Nu a atins Europa, dar e greu de uitat timpul când Bagdadul domina întreaga lui lume de proximitate.
       Victime recente în Palestina, uităm de fapt că sunt cei mai nepăsători, mai nesimţitori dintre foştii colonialişti. Eludaţi convenabil în cărţile lui Said, nu există în studii postcoloniale, nu există în granturi şi linii de cercetare, problema trecutului lor imperialist şi colonial nu e nicăieri. Incapabili de remuşcare, lipsiţi de supraeu, par că s-au salvat prin transfer palestinian de onorabilitate.

       Blair: 460.000 de euro pentru a ţine un discurs de 20 de minute împotriva foametei globale.

       Fran Lebowitz, de departe cea mai inteligentă femeie din America; aproape mai inteligentă decât Diana Vreeland. Pe lângă cele două, Hannah Arendt, în câte un interviu, face figură de iletrată.

       Şi Churchill vorbeşte în discursurile lui de un British Empire care va supravieţui ‘1000 de ani’. Chiar în timpul războiului II. Aveau toţi obsesia duratei. În Balcan, unde epocile cele mai lungi ţin decenii…

       ‘Când tu vei fi mort, te vor uita. Eu – voi fi în dicţionare.’
       Motivaţia ultimă a scriitorului, când toate pretextele cad. And fuck off, I’m gonna be there.

       Moralismul favorizează judiciarizarea opiniei. Nu trebuie să ne înşelăm, nu e nimic inocent în moralismul politic. Ceea ce azi e doar atitudine civică, mâine e lege, judecător de instrucţie, amendă sau prizonierat. Nu e defel o glumă. Aceşti oameni, în majoritate oneşi, pregătesc aservirea opiniei prin judiciarizare inică, prin puterea reţelelor (asociaţii etc.), supravegherea şi abrutizarea socială.

       Primele două episoade din True detective, sezonul secund.
       Pff.

       Deodată, revelaţia: C. s-a născut în Austro-Ungaria. Bunicii s-au născut în Austro-Ungaria… Well. Ce univers au în comun cei care au văzut cum crapă o lume.

       Glenn Gould, care voia să interzică aplauzele în sălile de concert.

       Cum se face că în tinereţe diferenţele de vârstă sunt uriaşe? Dacă ai 18 ani, cineva de 20 pare mult mai bătrân decât tine. Cineva de 22 e groaznic, suspect de bătrân, pedofil de bătrân, te întrebi ce caută în grupul tău, nu-l vrei la aceeaşi masă. Cineva de 28 – e din altă planetă. Imposibil să aveţi ceva să vă spuneţi; prea bătrân; inacceptabil; altă specie.
       După aceea, adică după 30, 40, 50 etc. – diferenţa între doi indivizi se îngustează. E deodată nimic. În cupluri, el e cu 14 ani mai bătrân decât ea? Foarte bine. Nimic suspect, degradant sau decalat în asta. Ca şi când ai înota deodată într-un ocean al aproximaţiei. 60 de ani sau 6? Totuna. De parcă am fi toţi o populaţie de aceeaşi vârstă, doar că unii aleargă şi joacă volei pe plajă şi şi-o trag de trei ori pe zi iar alţii, livizi, sunt înceţi şi se târăsc în baston, din nu ştiu ce bizar motiv rămas să îl elucidăm ulterior.

Anunțuri

~ de soirs pe 5 August 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s