~

mexic       Erau biete magherniţe, din pământ ars şi cărămidă refractară, construite una peste alta pe o coamă de deal, la marginea localităţii, în Mexic. Dinspre oraş, se puteau vedea, însă. Când ieşea din maşini intrând furtiv în turnuri de oţel şi sticlă, burghezul putea totuşi zări cu coada ochiului, în interstiţiul din colţul ochelarilor, pentru o clipă, ceva neliniştitor într-un sens necunoscut, care semăna cu o realitate dezagreabilă. Apelând la designeri, sponsorizând artişti locali, s-a ocupat de asta. Acum poate privi liniştit, de departe, dealurile din jur, pline de viaţă, speranţă şi impetus.
       Nu mă gândisem, într-adevăr. Pe viitor, de clădirile care irită prin dezolarea lor ochiul nou-îmbogăţiţilor (mahalale etc.) s-ar putea ocupa aceştia, vopsindu-le gratuit, aşa încât să pară de departe nu ansambluri locuite şi realităţi umane, ci inserţii şi arabescuri într-o veselă, vastă tapiserie urbană. Oamenilor săraci, cerşetorilor, li s-ar putea oferi gratuit haine în culori intense, cămăşi hawaiene, compleuri imprimate. Ochelari de soare, pentru aceia dintre ei care ne-ar căuta privirile.

Anunțuri

~ de soirs pe 14 August 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s