~

       Benatar: ‘Să scriu o cronică de carte în mod critic e dificil pentru mine. Asta în parte pentru că sunt conştient de vasta cantitate de muncă necesară pentru a scrie o carte, de informarea serioasă pe care asta o implică îndeobşte, şi de faptul că autorul, cel puţin în cazul lucrărilor universitare, e de obicei o persoană inteligentă. Un alt motiv pentru care e dificil este că acel autor e o persoană cu sentimente – iar o cronică negativă răneşte’.
       Atât de simplu, de onest. Ar trebui să slujească de preambul la toate glosele critice, această artă a mediocrilor dubitativi.

       Ghinionul autorilor. Traducătorul lui H. în româneşte, din păcate un cretin absolut etc. Preferabil totuşi fostului, care, prea bătrân, era tentat de pedanterie stilistică şi înfrumuseţa (trucul etern, lipirea arhaismului de neologism, cu efect emoţional pentru institutoare şi heideggerieni). Ce să alegi, deci. Iei ce îţi propune editura şi spui în gând un început de rugăciune, abandonată.

       Beigbeder deplângând lipsa de umor negru a francezilor: ‘Nonsensul e o artă anglo-saxonă, pe care nouă, discipoli ai lui Descartes, ne e uneori greu s-o sesizăm – pentru a avea o bună doză din ea la Paris în secolul XX, a fost nevoie să-l importăm pe Beckett din Irlanda şi pe Ionesco din România’.
       I. a luat absurdul din avangardă, venită ea însăşi din conştiinţa iudaică şi austro-ungară, a unor popoare în destrămare identitară, a unei lumi în debaclu. Fără asta n-am fi avut nici urmă de avangardă, absurd şi celelalte, ci literatură orientală, de turci în şalvari comentând în faţa cafenelelor trecerea fascinantă a zilei.

       Pe masa de lucru: nu reuşesc să ascund firele, câte unul iese mereu de undeva. Încerci să le strângi, le încolăceşti ordonat. Degeaba. Cel mai neînsemnat obiect de azi are un fir care duce la el.
       Antecesorii, către maşinile cărora nu ducea niciun fir.

       ‘Cel puţin dacă aş fi un scriitor în stare să scrie, nu doar să rescrie. (…) Am scris cincisprezece pagini în ultimele zece săptămâni, şi am lucrat în fiecare zi’ (Capote, 1959).

Anunțuri

~ de soirs pe 16 August 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s