~

       ‘Medicina salvează vieţi, psihanaliza salvează existenţe’…
       Genul de formulistică de o abilitate şleampătă spunând totul şi perfect nimic, în care e specialistă Roudinesco. Şi e mai mult sau mai puţin adevărat. Salvează unele vieţi; distruge altele; le lasă perfect indiferente, exact cum au fost, pe cele mai multe. Vorbind singuri pe o canapea, există tipi care se structurează, descoperindu-se cu uimire ca exemplare interesante. În special naturile nevrotice şi narcisice, cu cât mai simple cu atât mai tulburate de ele însele. Felurite tipuri umane pot fi salvate de la întâlnirea, plictisitoare, cu adevărul, îndoiala, angoasa, nonsensul, facticitatea şi celelalte condiţii drăgălaşe ale lumii. Ca training funcţionalist, e flatant, te surpă şi te repune la loc. Există, apoi, şi explorări mai cuprinzătoare. Acolo unde nu se poate intra.

       Sexul şi libertatea, radical incompatibile; sunt ca sexul şi ‘respectul’: apariţia unuia e moartea celuilalt. Sexul nu e deloc aceleaşi lucru, pentru o femeie şi un bărbat. Pentru ea, odată cu actul sexual totul începe, o întreagă lume; pentru un bărbat, totul se termină. Ea crede că acela e momentul din care va începe să ofere, şi asta va face posibilă o foarte vastă poveste. Pentru bărbat – cu victoria bifată mare parte din poveste s-a încheiat. Prada e la picioare, nu tragi de două ori într-o căprioară doborâtă. Vocaţia intrinsecă a bărbatului de a ‘părăsi’, ca şi cea a femeii de a-l ţine lângă ea uzând de ancorele normative (progenitură, cămin, societate, facilitatea supravieţuirii materiale) le fac incompatibile. Totul stă pe temelii naturaliste fragile; ce înseamnă voinţă, respect sau libertate, şir de noţiuni mirobolante fără legătură cu realul.

       G. povesteşte (Une rage d’enfant) că numele Glucksmann (literal, ‘om-fericire’, ‘om-şansă’) i-a venit, prin bunici, de la dispoziţia sufletească a angajatului administrativ însărcinat, pe vremuri, să dea nume familiilor de evrei ajunse în Austro-Ungaria. Când funcţionarul era într-o dispoziţie proastă, abundau numele de Scheissmann (‘om de rahat’), când era stăpânit de o stare neutră predominau Goldmann-ii (cămătar), iar în zilele când era vesel puteai avea fericirea să primeşti un Glücksmann, ‘norocos’. Părinţii săi, evrei care s-au cunoscut în Palestina, au revenit în anii ’30, cu doi copii, în Germania, în ochiul ciclonului, ca agenţi din partea Cominternului, să militeze împotriva naziştilor. Tatăl mort în ’40 pe un vapor torpilat de germani, mama singură în Franţa, în timpul Ocupaţiei Glucksmann a fost un copil ascuns, undeva la ţară, sub un nume fals. Mama sa a refuzat să poarte steaua galbenă şi au intrat toţi în clandestinitate. Au căzut până la urmă, într-o razie; duşi într-un lagăr de concentrare de unde se expediau transporturile către Germania, mama lui începe să ţipe, spunându-le tuturor din mulţime: ‘Ştiţi bine unde ne duc!’. O busculadă se creează – ca atunci când strigi un adevăr pe care toată lumea îl ştie dar refuză să-l spună – şi gardienii francezi, ştiindu-l pe copil de naţionalitate franceză, îi transferă pe amândoi în lagărul de non-evrei. Dacă femeia n-ar fi strigat în acea zi, cei doi ar fi fost la Dachau sau Auschwitz, ca toţi ceilalţi. După Eliberare, în ’45-46, a stat o vreme la Ferrières-en-Brie, într-un castel-orfelinat al familiel Rothschild. Proprietarii (adăpostiţi bine-mersi în timpul nazismului) sosesc într-o zi, puşi la patru ace, să-şi viziteze cu condescendenţă protejaţii. Micul Glucksmann iese în careu, scoate un pantof din picioare şi îl aruncă spre binefăcătorii săi, baronul şi baroana Rothschild, din cercul de notabili, urlând. Auzise cu câteva zile înainte poveştile colegilor lui, scăpaţi din lagărele de exterminare. Pe lângă asta, vizita binefăcătorilor săi scrobiţi i s-a părut obscenă… Avea 9 ani.

       Studiu: între 10 şi 20% dintre cazurile de sinucidere, la subiecţii bătrâni, nu sunt asociate unei tulburări psihiatrice sau unei distorsiuni cognitive.
       Adică ‘sinuciderea de raţiune’ există şi în ce-i priveşte. Între 10 şi 20% dintre bătrânii care s-au sinucis – gândeau.

Anunțuri

~ de soirs pe 12 Noiembrie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s