~

       Biată Franţă.

Anunțuri

~ de soirs pe 14 Noiembrie 2015.

20 răspunsuri to “~”

  1. Senzație de sfârșit de civilizație.

  2. Cum să te mai uiți cu detașare la vecinii, colegii musulmani? Până unde poate merge luciditatea și de unde începe paranoia?

  3. Si Hollande, Obama, acelasi raspuns imbecil-populist, menit sa le asigure voturile (in fine, simpatia) maselor: „o sa luptam…” etc. Ceausescu gen, vom face totu’. Acelasi lucru de peste 20 de ani, cu rezultatele care se vad. Nu era definitia nebuniei sa incerci continuu sa obtii rezultate diferite cu acelasi input?
    Toti inca nepregatiti sa-si asume consecintele eternei arogante (ca sa nu mai vorbim de profit ordinar) occidentale cu privire la Orientul Mijlociu. Pe aceeasi pozitie de superioritate morala si civilizationala, nedandu-le prin cap sau neavand curajul politic sa spuna ca o reala manifestare a unei atare superioritati ar fi sa le dea arabilor macar senzatia ca li se ofera demnitatea pe care o pretind, ca li se ofera un loc la masa, ca nu mai sunt tratati ca niste salbatici grei de cap pe care-i poti fie ignora, fie ‘civiliza’ cu forta, in timp ce profiti de resursele lor pentru a-ti mentine zisa superioritate.
    Daca tot esti prea ‘civilizat’ ca sa-i razi de pe fata pamantului, credeti ca exista vreo alternativa?

    • Ăsta e exact genul de discurs pe care progresismul nu trebuie să-l mai aibă. Adică un fel de: ‘A greşit Hitler cu lagărele, dar şi evreii aceştia, prea făceau camătă’… Dacă stânga intră iar în naraţiunea ‘Blame the victim’, e pierdută, intrăm sub 2%.
      Vă înşelaţi total, în Franţa sunt ţinuţi în braţe şi li se caută în coarne total. Dar ei nu se simt francezi. Părinţii lor, doar. Ei, pe stadion, fluieră echipa Franţei şi imnul. Părinţii lor nu făceau asta. Sunt populaţii reislamizate; generaţiile mai vechi de musulmani sunt terifiate, spun: ‘salvaţi-ne copii, sunt ca într-o sectă’. Ştiu că noi vrem să glisăm iarăşi în discursul social, dar adevărul e că n-au fost niciodată mai înstăriţi, de când e Franţa pe lume; părinţii lor aveau imense privaţiuni.
      Ştiu că ne simţim frustraţi în momentele astea, pentru că nu putem intra în discursul Security, care e al dreptei. Şi atunci nu ştim ce să spunem, suntem într-o paralizie de discurs. Dar în niciun caz nu trebuie să intrăm în Blame the victim, iarăşi. Dacă mai apare asta, dacă revistele de stânga o iau de la capăt pe acest drum, suntem pierduţi. Trebuie să învestim baza universalistă. Ştiu, e cumplit de greu, tocmai ne-am dedat la postmodernism şi vedem colonialisme peste tot. Tough luck. Comunitarismul e depăşit, total anacronic.
      De 10 ani, războiul civil stă într-un fir de aţă, în Franţa. Nu vreau să trăiesc clipa când NU statul va deveni ultra-security, ci populaţia. Când francezul de rând va face controale la facies. Când va spune: nu intra în sala mea de cinema, pentru că pari arab; nu intra în cofetăria unde mănânc eu, pentru că pari arab şi mi-e frică să nu ai o centură cu explozibil. Şi chiar dacă ştiu că nu ai: joc frica. Marile pogromuri apar nu încurajate de stat. Trebuie să fim lucizi cu orice preţ. Francezul de rând pune mâna pe baston dacă simte că îi sunt ameninţaţi copiii etc., totul merge până la normativul biologist. Nu statul va intra în patologie, ci comunităţile.
      E nevoie de alt discurs, altminteri va trebui să ne ascundem faţa în lume. Intrăm într-o eră Security în Europa, e destul de limpede, şi n-o vom putea combate sub nicio formă cu discursul Blame the victim, etern. Un anumit pattern a luat sfârşit.
      Dacă nu ştim încă ce să gândim şi suntem de aceea un pic intimidaţi şi avem tendinţa să repetăm ce ştim (victime sunt de fapt agresorii), tăcerea e preferabilă. E prima platformă onestă a dezvoltărilor teoretice viitoare.

    • Sunt perfect de acord cu dvs. in ce priveste Franta si francezii, faptul ca in Franta li se cauta in coarne musulmanilor etc. Si in niciun caz nu pot sa blame the victim, si emotional si rational il inteleg pe Hollande. Si pentru asta, pentru ce se petrece in Franta acum n-am nici urma de solutie si as tacea pana-n viata de apoi.
      Nu la arabii din Franta ma refeream eu, cu atat mai putin la salbaticii cu explozive pe ei. Ci la statele din Orientul Mijlociu care furnizeaza motivatie, sustin ideologic si practic aceasta carne de tun. De la Irak la Palestina, Siria, Iran, diverse emirate, carora occidentul le-a acutizat ura si suferinta timp de un secol prin atitudinea dispretuitoare si superioara pe care o mentionam.
      Dvs. discutati la un nivel mult mai abstract si mai intelectual decat intentionam eu atunci cand spuneti ca trebuie sa investim in baza universalista. Eu ma refeream la actiuni politice pragmatice, la un shift real in modul in care occidentul trateaza practic, pe cale diplomatica sau whatever cu aceste entitati statale. Nu cred ca e atat de greu sa-ti dai seama ca trebuie invitati mullahii cu turban pe covorul rosu la New York, Viena si Paris, ca trebuie dezamorsata ura profunda pe care statele respective o intretin. Cu atitudinea ‘ba pe-a mamei dumitale’ sau ‘inghite si taci’ nu pare ca s-au repurtat succese remarcabile.
      Nu e vorba de faptul ca victima ‘merita’ ceea ce i se intampla, or statul francez ‘merita’ asta ca o consecinta a colonialismului bla bla, ci de ce anume pot face guvernele occidentale concret, practic, direct, pentru a-si proteja cetatenii si modul de viata.
      Nu ma pot pronunta asupra platformei teoretice care sa sustina ceea ce spun eu aici, e mult dincolo de competenta mea.

    • Admiteţi, dar rămâneţi în acelaşi Blame the victim. Franţa merită totuşi puţin, fiindcă a greşit în Siria, Irak etc. E şi vina ei că a fost violată, deoarece avea rochia prea scurtă, decolteu vizibil, şi ştim că i-a şi provocat pe bărbaţi în câteva rânduri.
      Nu-mer-ge. Acest tip de discurs nu mai merge. Trebuie ieşit din acest cadru de gândire, cu totul. Ştiu că e foarte greu.
      Nu, nu li s-a pus niciun ‘covor roşu’ naziştilor în Războiul doi. Cu amiciţie vă amintesc acest lucru. Deci niciun ‘turban’ care îmi vrea sincer anihilarea nu trebuie invitat, doar pentru că politica de până acum în privinţa lor n-a mers. Pur şi simplu trebuie să ieşim din categoria Scuzei.
      Trebuie înaintat pe altă platformă. Dacă nu înţelegem asta lupta e inutilă.

    • Sigur ca puteti alege sa credeti (sau sa incercati sa va convingeti atat pe dvs., cat si pe cititori) ca ‘raman in acelasi Blame the victim’, in special inserand figuri retorice de impact. Am sa indraznesc sa repet politicos ca ce sustineti nu are legatura nici cu ce gandesc, nici cu ce v-am comunicat.
      Dvs. interpretati ca facand parte din categoria ‘scuzei’ sau ca ‘discurs’ o ipoteza a mea care vine din convingerea ca cineva poate aplica, cu fruntea sus, in deplina libertate, cu deplina forta si demnitate, fara compromisuri si cenusa in cap, un alt tip de abordare.
      Daca ‘turbanul imi vrea anihilarea’, mi se pare la mintea cocosului ca, proferand declaratii belicoase, pe langa ridicolul situatiei (cred ca e petrecere prin desert dupa amenintarile lui Hollande), ii ofer exact tipul de munitie pentru care arunca momeala, ii alimentez ura si turpitudinea, ii justific viitoarele orori.
      Nu stiu ce fel de platforma aveti dvs. in vedere, chiar va rog sa o schitati in masura in care este posibil, insa nu vad in ce fel m-as compromite, ca reprezentat al occidentului, daca as alege ca in loc sa raspund la provocare cu ochi pentru ochi (in teorie), sa-l privesc drept in fata si sa-i spun ca aleg sa-l ascult. Imi ramane intotdeauna recursul la violenta, la pozitia celui mai puternic, in cazul in care se dovedeste mincinos si animal, asta stie si el.
      In ceea ce priveste covorul rosu al nazistilor stiti si dvs. ca-n lipsa lui s-au construit niste comode potecute de munte:), sa nu fie-n vazul lumii…

    • Dar eu sunt de acord. Ce vreau să spun e că, vorba lui Julien Freund, nu tu îţi alegi inamicul: el te alege pe tine. Dacă el hotărăşte că ţi-e duşman, poţi să-i dai toate dovezile de dragoste, negociere, fata în căsătorie şi jumătate din împărăţie. Asta e ceea ce poate v-a scăpat. Sunteţi probabil dintre cei care cred că diplomaţia a rezolvat întotdeauna totul. Am doar îndoieli, atâta tot. De pildă, ca să luăm fraza dvs.: aţi fi ales oare ca şi pe nazişti să-i priviţi ‘faţă în faţă şi să le spuneţi că alegeţi să-i ascultaţi’?
      Vedeţi? E totdeauna mai greu decât în iezuistica diplomatică. Există ireconciliabil. Există intratabili. Lumea e făcută aşa…
      Altfel, cred că aveţi dreptate cu toate nuanţele: nu te poţi arunca marţial pe un teren fără să încerci tot ce e de încercat. Fără să uiţi, totdeauna, că dacă celălalt te alege ca inamic, lucrurile sunt închise. Nu mai depinde de tine. Poţi să dai tot, dai şi petrolul, trădezi şi abandonezi şi Israelul, pleci cu totul din Orientul mijlociu, întinzi toate covoarele roşii – şi tot nu se termină, dacă el nu vrea să se termine. Înţelegeţi. Deoarece de el depinde, NU de tine şi de bunele tale oficii şi eforturi. De aceea tot fac analogia cu nazismul: tipii aceia credeau că dacă negociem, atunci suntem slabi şi vom ceda. Nu se putea negocia nimic cu ei. Trebuiau doar învinşi – şi am făcut-o cu un preţ enorm. Există asemenea momente şi asemenea adversităţi. Trebuie să ieşim, calm, din angelism.
      Oricum, răul are mereu un viitor.

    • Nu cred ca sunteti de acord. Intreaga dvs. retorica – daca cineva hotaraste ca e dusman etc. plus nu intamplatoarea paralela cu nazismul, care e menita sa reduca interlocutorul la tacere – ar trebui sa ma convinga definitiv asupra ultimelor dvs. afirmatii, ca raul are intotdeauna viitor si ca nu mai trebuie sa fim ‘angelici’.
      Or eu nu cred deloc in argumentatia dvs. (ireconciliabilul meu idealism, desigur!)
      In primul rand nu se poate face paralela cu nazismul, in sensul de urmarit eliminarea unei anumite rase, de catre un stat, ca politica. E destul de vizibil ca nu e cazul.
      In al doilea rand, cred ca trebuie sa fac eu si mai clar ca nu ma refer la diplomatia de salon, in care eu pretind in miscari de balet ca te iau in serios, iar tu faci un plie, desi stii ca nu cred ce spun. Nu, nu sunt dintre aceia care cred ca acest tip de diplomatie a rezolvat ceva.
      Ma refer la o propunere foarte simpla si foarte directa: daca vrei sa schimbi ceva, este inutil sa-i ceri celuilalt sa se schimbe. Trebuie sa devii schimbarea tu insuti. Sa determini schimbarea de paradigma, sa nu crezi nicio clipa ce credeti dvs., ca n-ai solutie daca cineva te-a desemnat ca dusman, si anume din senin (ceea ce nu e adevarat oricum, dupa ce l-ai ignorat si umilit timp de un secol). Sa crezi din toata fiinta ta ca raul nu are un viitor si ca asta nu depinde de ‘inamicul desemnat’, ci de tine. Sa te uiti in oglinda. Calm, asa cum spuneti dvs. Lucid, rational. Dar crezand de adevaratelea in egalitatea drepului la viata, libertate etc. intre tine si turban.

  4. Unde va fi următorul atentat? Când?

  5. Care ar fi punctul de sprijin, ce material conceptual poate fi reinvestit pentru a construi un nou discurs universal fara sa cadem intr-o pura repetitie a celor la care nu mai putem face apel? Credeti, de pilda, ca „l’hypothèse communiste” este un concept/reper la care putem sa ne referim acum?

    Intr-o anumita traditie filosofica, se practica exercitiul negatiei, dar nu se propune, in mod pozitiv, un nou model de functionare a fiintei colective. De unde un impas in situatii ca acestea. Si, in acelasi timp, dorinta de a te situa, dincolo de negatie, intr-un orizont al afirmativului.

    • Un neo-universalism, care să nu fie universalismul dinainte (niciun ‘neo-‘ nu e simplă repetiţie), trebuie gândit. E ideea stângii, a fost dintotdeauna, cel puţin de la enciclopedişti încoace; sunt uluit că dreapta a pus mâna pe el şi că noi am lăsat-o, în deceniile trecute. (De când ne vorbesc ei de ‘umanism’?)
      Back to the drawing board – trebuie să fie cuvântul de ordine general în teoria stângii progresiste. Toate ipotezele radicale intră aici şi trebuie considerate. Vin vremuri complicate şi stranii. Din nou, trebuie să punem pe masă idei.

  6. dar ei nu vor „un loc la masa” si cu atat mai putin macar senzatia ca il au. intentia lor e sa distruga o lume (cea occidentala) pe care o considera gresita, detestabila, vicioasa sau dumnezeu mai stie cum. si putin le pasa lor de stanga, dreapta, ii urasc in egala masura pe cei care li se opun si pe cei care le canta in struna. ba chiar pe cei din urma cu un plus de dispret (vezi Hollande). spuneti ca va temeti ca francezul de rand va pune mana pe baston? sa fim seriosi, au facut-o americanii dupa 11 septembrie? (am putea spune ca dimpotriva, l-au votat pe Obama. de doua ori.) vinerea trecuta, 8 oameni au ucis sau bagat in spital 500. despre ce vorbim? cel mai probabil, structural, occidentalii nu sunt capabili de o agresivitate echivalenta (la acest nivel), poate ca au fost pur si simplu emasculati de atatia ani de trai confrotabil si gandire „corecta” (in ultima instanta, a gandi corect e, printre altele, si destul de comod pentru cel care o face, oarecum similar cu pozitia crestina „dar dumnezeu ne iubeste, nu conteaza ca da cu noi de toti peretii si ne rupe oasele, de fapt de asta o si face, din prea multa iubire”. ). ce urmeaza? faptele o vor lua inaintea ideilor, puse pe masa sau nu, au luat-o deja. si oricum nu mai e o chestiune de stanga sau de dreapta (orientari izvorate din altfel de realitati), caci nu (numai) saracia ii impinge pe oamenii aia la aceste atrocitati.
    intr-o zi, o sa ne fie dor de astfel de lucruri, stanga, dreapta, pana si de hilarii „extremisti de centru”.
    paralela cu nazismul e foarte buna.

  7. exista destule resurse critice la stanga…indraznesc sa bag o legatura spre o postare in care incerc sa sugerez ca este loc de reinventat stanga folosind bogatele resurse existente…

    http://www.platzforma.md/atentatele-din-franta-si-din-siria-liban-kenia-exercitiu-de-solidaritate-si-discutie/

  8. in acelasi timp mi se pare ca, desi pe termen lung ne va fi greu – obsesia securitara se va intensifica, la fel si angoasa/rasismul fata de populatiile de imigranti, mai cu seama cele musulmane – avem sansa de a re-fonda niste lucruri (daca pornim de la intelegerea ca aceste atentate ne-au aruncat vreo 15-20 ani inapoi)…
    va trebui sa invatam sa incorporam religia in platformele noastre de stanga…
    va trebui sa invatam sa ne solidarizam pe plan international (un internationalism asumat)..
    va trebui sa invatam sa gasim la stanga moduri de a spune ca ne iubim patria fara a fi nationalisti…

    • Nu cred; mă îndoiesc că ce propuneţi – să ne adaptăm noi la ‘ei’ şi să ne rugăm în gând să ne accepte – e o soluţie. Era o etapă azi depăşită.
      (În plus, de când e lumea – sau de vreo 3 secole -, stânga are două mari capcane de care trebuie să se ferească mereu: populismul şi naţionalismul. Sunt cumplite. Cum faci o concesie cât de mică aici, cum rătăceşti. Şi tocmai în ele v-aţi gândit să cădem… Dar se poate foarte bine să fi înţeles eu greşit, totul e aiurea zilele astea.)
      Nu văd decât un nou universalism, dar nu-mi dau seama dacă ar reuşi. Ar trebui placate toate structurile pe el, legi etc. Apoi, mai este hazardul…
      E obositor.

  9. Populismul poate (si posibil trebuie) recuperat si el… adica reutilizat intr-un mod creativ si emancipator (cum o face Ernesto Laclau in The Populist Reason)…de ce ar trebui sa lasam dreptei „we, the people?” si sa ne inglodam in „we, the West”, „we, France” etc?
    constructia subiectului colectiv (cam asta e populismul) trebuie sa fie si parte din practica stangii, doar ca aceasta sa contribuie prin includerea valorilor ei: incluziune, echitate, solidaritate etc
    intr-un sens similar si o parte din nationalism trebuie recuperat (o parte a stangii o face cu succes prin miscarea de suveranitate alimentara, fair trade etc). a facut-o Podemos in Spania, fara a fi nationalisti si fara a fi separatisti… si Syriza a facut-o in Grecia. semn ca nu orice discurs despre „patrie” trezeste stafia lui Franco sau Ceausescu.
    repet, nu-s solutii magice..is doar cautari…

  10. Cred că totul a fost un joc pentru ei. Oamenii puternici ai Europei și-au imaginat că sunt în fața unei table de șah și joacă cu un orb. Mutau piesele după cum le dictau interesele externe, în principal petrolul și alte resurse. Aveau impresia că lupta – în cazul în care se ajungea la așa ceva – se va duce foarte departe de fotoliile calde și mai ales că se vor purta ca pe vremuri. Avem superioritate aeriană, maritimă, avem rachete, avem sateliți…
    Nu au luat în calcul faptul că nimic cu mai poate fi cu adevărat controlat în epoca actuală, când comunicarea între oameni nu se mai face prin poșta clasică.
    Și mai rău, dușmanul a intrat de mult în propria casă, ai fost doar prea infatuat ca să mai ai timp să observi aceste lucruri. Au confundat vechii islamiști – părinții, cu copii acestora. Și mai ales nu au luat în calcul niciodată că orbii ăștia au cele mai ascuțite simțuri.
    Situația se va rezolva atunci când cineva va propune o soluție care ne va lăsa cu gura căscată, nemaiauzită, nemaivăzută. Sună aiurea…
    Deocamdată nimeni dintre puternicii lumii nu este în stare să o gândească. Sunt îmbâcsiți de prejudecăți, clișee, corectitudine politică, interesele economice trec ușor peste zecile de mii de cadavre, de ambele părți. Sunt așa de multe variabile în această ecuație încât devine imposibil de găsit soluția. Nu cred că va fi găsită vreo ieșire. Aici nu se ciocnesc două-trei țări. Aici se ciocnesc două civilizații, dacă aș fi un extremist aș spune „una mai rea ca cealaltă”. Poate ar trebui să întrebăm doi copii, un creștin și un musulman, ce părere au.

    • Situația se va rezolva atunci când cineva va propune o soluție care ne va lăsa cu gura căscată, nemaiauzită, nemaivăzută.

      Cred că e cel mai adevărat lucru pe care l-am auzit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s