~

       Badiou: Când toate aceste societăţi vor plonja în capitalismul industrial şi comercial pe care-l cunoaştem, ei bine, credeţi-mă, ei vor prefera să se constituie în subiecţi de piaţă şi să-şi cumpere obiectele necesare, şi, încetul cu încetul, nu se vor mai preocupa să meargă la moschee. Iar moscheile se vor goli într-o zi, aşa cum bisericile s-au golit la noi.
       Onfray: Acesta e optimismul dvs., şi e probabil ceea ce ne separă cel mai profund. Eu nu cred asta. Cred că consumismul se va înţelege cu islamul şi că, aşa cum vedem în Emiratele Arabe, Kuweit sau Qatar…
       B.: Fiindcă nici una dintre ele nu e o ţară dezvoltată. În nicio mare ţară dezvoltată religia nu s-a instalat în poziţii de putere.
       O.: N-am spus că ar fi ţări dezvoltate, spun că alternativa e cu adevărat: teocraţie sau democraţie. Ne-am bătut destul, de la Revoluţia franceză, pentru a face să regreseze, tocmai, teocraţia creştină, ca să subscriem acum unei noi teocraţii, sub pretext că aceasta ar fi mai corectă politic sau mai bună decât celelalte.
       B.: Eu cred că adevărul este că Dumnezeu e mort. E mort. Iar această agitaţie în jurul religiei e agitaţia în jurul unui cadavru. Iată totul. Iar latura cadaverică a acestor lucruri e pusă în evidenţă de faptul că adevăraţii militanţi în această chestiune sunt militanţi ai pulsiunii de moarte. Teroriştii asta sunt. Sunt militanţi ai pulsiunii de moarte. Toate astea miros a cadavru. De ce? Fiindcă toată lumea ştie bine că dezvoltarea efectivă a capitalismului înseamnă de asemenea sfârşitul religiei. Nu există contraindicaţii la asta. (…) Religia musulmană va muri când îi va veni timpul să moară.
       O.: Asta o cred şi eu. Într-adevăr, civilizaţiile au durata lor. (…) Cred, în schimb, că propriul lui Dumnezeu este să reînvie, şi că dacă a existat un timp în care era francamente mort, astăzi cred că cadavrul e sănătos şi că revine absolut în forţă. Aş spune, Dumnezeu a înviat.
       B.: Nu ştiu, nu sunt de acord cu această analiză. Eu nu cred deloc într-o întoarcere a religiei, cred că e o păcăleală. Realmente. O păcăleală care e legată de o slăbiciune tranzitorie a ideii comuniste. Fiindcă ştim foarte bine că resurecţia religiei înseamnă umplerea unui gol, pentru tinerii din mediile populare şi muncitoreşti, în delăsarea totală în care au fost lăsaţi de mişcarea comunistă veche. Deci datoria noastră nu e să contribuim la construcţia planetară a spectrului religiei musulmane, e să umplem această lipsă, acest gol. Asta e o însărcinare pe care noi, filozofii aflaţi de aceeaşi parte a baricadei, dacă pot spune aşa, suntem puternic invitaţi să o împlinim.
       O.: Da, aveţi dreptate, va dispărea, dar undeva la scara unor secole. Într-adevăr, toate religiile se nasc, trăiesc, mor, fac parte din civilizaţii şi sunt supuse şi ele legii entropiei. Dar, deocamdată, mi se pare că acest dumnezeu, dumnezeul monoteist, face încă legea, şi încă considerabil. (…)
       B.: Religia vine să umple, mecanic, un anumit număr de lipsuri în masele populare; când nu e religia, poate să fie şi gândirea de extremă dreapta, pot fi noi fascisme. (…) Cum să dăm forţă unei idei emancipatoare, asta e problema. Fiindcă, într-adevăr, Dumnezeu e mort, dar cadavrul său e considerabil. Şi pentru a fi la înălţimea acestui cadavru, ne trebuie o idee de o forţă istorică, renovată şi compatibilă cu situaţia contemporană.
       (Conv. Badiou-Onfray, 12.04.2014.)

Anunțuri

~ de soirs pe 16 Noiembrie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s