~

       Culpabilizarea retrospectivă. Linia argumentativă ‘blame de victim’ e, simplu, falacioasă fiindcă substituie motivaţia cu justificarea.
       Dacă un ins e înşelat de nevastă şi, aflând, o ucide, concluzia ta, detectiv ajuns la locul faptei sau ins citind în ziar despre asta, e: hm, deci de aceea a făcut-o. Nu e niciodată: deci de aceea crima lui se justifică. O motivaţie nu e o justificare. Adulterul e raţionalizarea subiectivă, motivarea factuală din capul propriu al agresorului – iată aşadar ce l-a motivat personal – nu o justificare: iată de ce victima merita să o păţească. Dacă o fată are haine provocatoare, e singură noaptea şi violată de un ins care n-a mai atins de o lună o femeie, cele trei sunt motive factuale: asta a constituit pentru el o motivaţie. Niciodată ‘iată de ce fata trebuia să se aştepte şi de ce bietul ins n-a mai putut rezista în condiţiile date’. Fiindcă nu contează niciodată condiţiile date, ci actul: violul şi ireparabilul său.
       E rea-credinţă substituirea motivaţiei cu justificarea. Vechea rea-credinţă teoretizată de Sartre, care ne face inautentici şi ne falsifică lumea. Aici, ea culpabilizează victima şi inocentează vinovatul.
       Articolele stângii ‘liberale’ – ruşinea absolută a stângii de azi – sau ale conservatorilor mistici, care continuă, maniacal, obnubilant (ce-i drept, parcă mai puţin ca înainte, atentatele recente au produs în toţi o tulburare nesistematizată încă), linia argumentativă a înşiruirii motivelor prin care ani de zile Occidentul a deranjat Orientul şi de aceea nu trebuie să se mire că i se răspunde cu bombe sunt rea-credinţă pură. Înţelegi că platforma lor argumentativă e un tropism; într-atât au rulat-o decenii, încât fără ea se simt dramatic singuri în faţa interpretării lumii; nu au altă producţie conceptuală, de atunci; nu se pot dezbăra de această inferenţă şi ţi-o recită ca pe un poem în hexametri (1., umilinţele socio-economice, 2., imperialismul occidental – vs. 1. insultarea sentimentului religios, 2. clash-ul cultural prin contrarierea tradiţiei). Ea îi e insuportabilă oricărui ins care nu dispreţuieşte logos-ul. Remarcile de cafenea, când surâzi cu prietenii: ‘Ei, occidentalii au (‘şi-au’…) meritat-o puţin’ – sunt fie rea-credinţă, fie debilitate mintală. Speri că sunt rea-credinţă: chiar ai fi vrut ca occidentalii s-o păţească puţin. Atentate, teroare – din tot felul de motive, în sinea ta, le-ai vrut. Le găseşti o justificare dreaptă, în fond, pe care o drapezi greu în explicaţie; vezi în ele, oricum, o justiţie imanentă. Cum însă n-o poţi spune – o minimă prezervare de sine te împiedică -, produci substituţia şi aglomerezi, în articole, factualităţile care creează efectul de derută (Beirut, Palestina, victimele despre care nu vorbeşte nimeni…), îndoiala, confuzia imprimată de rulou-compresorul cantitativului. De tipul:
       – evreii au fost ucişi în lagăre de exterminare. Dar: se ocupau uneori cu negustoria şi camăta evitând muncile productive, nu se asimilau, dispreţuiau autohtonii, orgoliul lor tribal era insuportabil, aveau o religie de ‘aleşi’, vânau meseriile liberale, alcătuind repede o elită evreiască formând peste tot avangarda şi ‘deţinând’ ţările în mâna ei de o manieră obiectivă, în politică, economie, universitate etc., în fond o reducere la sclavie, şi altfel nu s-ar explica de ce erau alungaţi sistematic, în 50 de ani, de toate populaţiile locale unde se aşezau etc.
       – sclavii negri au fost răpiţi şi exploataţi timp de secole. Dar: nu noi am început comerţul cu sclavi, el exista de sute şi mii de ani, toate documentele o atestă, acela era un moment al istoriei, chiar triburile de unde i-am luat exercitau sclavia între ele, practica milenară a înrobirii celui cucerit e o constantă antropologică şi era absolut curentă şi prezentă pretutindeni, evident şi în Africa şi indiferent de civilizaţie, şi în fond nu s-au emancipat singuri, ci tot noi suntem cei care, până la urmă, i-am eliberat, iar azi ei luptă paradoxal în numele ideilor dezvoltate de noi în civilizaţia occidentală iar nu în Africa sau în alte părţi ale lumii… etc.
       – femeile trăiesc evident o subtilă sclavie milenară, începând cu cele mai emancipate şi ‘independente’ dintre ele. Dar… – etc.
       Scoţi pe oricine vinovat prin teoria ‘cauzelor profunde’, prin culpabilizarea retrospectivă, în care cauzalitatea istorică devine justificare (şi Doamne, auzi mereu această perfidă ‘Să analizăm lucid cauzele’, acest truc bătrân şi ziaristic pentru a preîntâmpina închipuit repetarea efectelor, deci în numele chiar al victimelor pe care le mângâi prevenitor pe creştet). Atunci, în momentul acela de glisare subtilă, s-a încheiat cu umanul.
       Ai suspendat judecata; ideile de adevăr, bine, dreptate, raţiune, logică formală, principiul realităţii, al identităţii, al noncontradicţiei, aceste bagatele. Nu mai eşti în fraternitate şi solidaritate, de mult. Nu ştii tu însuţi în numele a ce mai lupţi. Cine eşti.
       Un om a violat un om; a ucis un om. Analiza începe cu lucrurile simple, evitând cortina sofistică. Ţinând strâns, dens argumentaţia, refuzând să rătăceşti. Un ins egal un ins – înapoi la evidenţele simple. Ştia, pe vremuri, oricine să facă asta. Un duş rece, o îngheţată… Lucrurile puteau reporni oricând, calm, de pe o platformă minimală a adevărului.

Anunțuri

~ de soirs pe 25 Noiembrie 2015.

3 răspunsuri to “~”

  1. ‘Ai suspendat judecata; ideile de adevăr, bine, dreptate, raţiune, logică formală, principiul realităţii, al identităţii, al noncontradicţiei, aceste bagatele. Nu mai eşti în fraternitate şi solidaritate, de mult. Nu ştii tu însuţi în numele a ce mai lupţi. Cine eşti.’
    si daca tocmai asta e? daca nicio logica, de stanga, dreapta, centru etc, nu mai e, in fine, posibila? am devenit prea sofisticati pt orice angajament in real. de altfel n-are importanta, lucrurile merg de la sine. orgoliul, copilaria de a crede ca contam.

  2. dvs. faceți o ierarhizare (rezonabilă sau nu), fiindcă, în exemplul dat, stabiliți fără drept de apel că „nevasta” care „a înșelat” e „victima”. bănuiesc că au existat de-a lungul istoriei comunități mai mult sau mai puțin exotice și probabil încă mai există indivizi pentru care a înșela (într-un fel sau altul) era/e mai puțin grav decât a ucide (sau a muri). să fie totul o problemă culturală? chiar pentru inșii care se detonează zilele astea, propria moarte pare să nu fie lucrul cel mai important și probabil că nu-s toți drogați, există printre ei și unii care cred în elucubrațiile alea. (ba au reușit să recruteze și occidentali în rândurile lor, mirese ale jihadului etc.) a circulat chiar o știre hilar-macabră legată de atentatele de la Paris: un supraviețuitor de la un restaurant, asistent medical, povestea cum s-a pomenit îngrozit încercând să acorde primul ajutor unuia dintre atentatori. destul de elocventă scena, în definitiv și omul ăla era o „victimă”, aparent nu se deosebea prin nimic de celelalte, era rănit, ba chiar mort de-a binelea (noroc că „stânga de azi” e prea tulburată ca să exploateze în vreun fel semnificația acestui fapt).
    probabil că moral, bine etc. e să nu ripostezi niciodată, în niciun fel. oare se poate? cine primește o palmă să nu o dea înapoi.
    și sigur că o femeie cu haine provocatoare și singură noaptea nu e vinovată, dar cu siguranță e imprudentă. e ca și cum te-ai plimba cu un teanc de bani la vedere printr-un tramvai nenorocit. o fată care mergea pe vremuri în pușcării să le citească deținuților texte din biblie îmi spunea că încerca în aceste ocazii să se îmbrace cât mai sobru, astfel încât ei să o poată privi „ca pe o mamă”. (mă întrebam mereu în ce măsură lucrul ăsta chiar se întâmpla. era totuși o fată tânără, probabil unii deținuți erau chiar mai în vârstă decât ea.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s