~

       Mă doboară, uneori, provincialismul dureros al… nu ştiu cum, al culturii locale. Nimeresc peste câte un articol valah, de pe nu ştiu unde. Stupoare. Tăietură verticală, alunecare într-o altă lume. Oamenii aceştia care ocupă un OZN terestru şi care cred sincer că au greutate, şi ar merita într-adevăr să aibă una, care ocupă o lume, un fel de perimetru, reviste, acţiune, cărţi, întâlniri, balet de umbre molatice, tremurătoare, als ob, hipertrofiere a lui als ob, de o tristeţe abisală, insuportabilă. Imensitatea minorului. Nimeni nu rezistă sufleteşte la asta. De ce nu ar merita aceste umbre mai mult. Ce s-a petrecut, cum dumnezeu ajungi aici.
       Un tremur interior, mai mult decât o meditaţie. Niciodată zeii nu vor şti, şi niciodată nimeni nu va plăti pentru asta.

Anunțuri

~ de soirs pe 14 Decembrie 2015.

Un răspuns to “~”

  1. Riscul ar fi sa ‘ontologizezi’ provincialisumul asta dureros despre care vorbiti. Sa-l asumi, constient sau inconstient, de parca ar fi in chip ultim textura identitatii mele, gandirii mele, actiunii mele. De cate ori nu mi s-a intamplat sa fiu vazut (si sa ma simt fiind vazut) ca si cum as fi in mod definitiv ‘handicapat’. Sa actionezi conform credinteti celorlalti, a celor care cred ceva, ca si cum actiunea ta nu este decat prelungirea unui ‘sujet supposé croire’.

    Or credinta nu conteaza, conteaza raportul la credinta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s