~

       Zeev Sternhell: ‘Polonia de după război era oribil de antisemită. Îmi amintesc de o femeie care le urla evreilor: „Gunoaielor, aţi început să ieşiţi din găurile voastre, păcat că Hitler nu v-a venit de hac tuturor”. Îmi amintesc de evrei care reveneau din lagăre şi îşi disimulau identitatea, iar odată demascaţi primeau injurii şi lovituri. După război, zvonurile despre pogromuri erau permanente’ (Ari Shavit, Ma terre promise).
       Să scapi din Auschwitz ca să fii întâmpinat cu injurii şi lovituri… Nu ştiu cum i-au primit ai noştri pe cei reveniţi din Vest sau din Transnistria, în 1945, însă încep să am o bănuială sumbră. Ce-o fi fost cu noi. Pentru ce îi uram atât de tare. Ce trebuia să fi făcut, obiectiv, ca să fii urât aşa, să prăjeşti câţiva localnici la rotisor? E consternant. Să te bucuri de Auschwitz, ceva trebuie să fie grav dislocat, cu greutate îţi poţi închipui ceva mai jos pe scara umanului. Nu există în niciun ‘film’ asta, redând epoca. Nu era tipul de ură al germanilor, importat de acolo, era ceva local. Cineva remarca: dacă adăposteai un evreu în Franţa, aveai necazuri. Dacă adăposteai unul în Polonia, erai exterminat împreună cu toată familia ta.
       De neînţeles; mă întreb dacă cineva a spart acest mister degradant.

Anunțuri

~ de soirs pe 20 Decembrie 2015.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s