~

       Formele: par un atentat la libertate (sunt convenţie) şi la egalitate (vestigii ale societăţilor ierarhice).
       Literatura. E detestată pentru că e în sine convenţională şi ierarhică. Cea mai ‘populară’ e denunţată ca ierarhică. E ierarhică oricum. Trebuie să citeşti (bogaţi), să ai timp (bogaţi), să ai bani (bogaţi), să fii interesat de loisir (bogaţi), de idei, lumi narative (escapism de bogaţi). Istoric, bogaţii au inventat-o: erau singurii care aveau timp şi pe care îi amuza să comunice idei, biblioteca n-a răsărit în bordeie ca piesă de mobilier. Tăbliţele, papirusul erau ale bogaţilor, comunicau cifre economice, statistici sau mesaje importante: erau semnificant de putere sau bani. Totul depăşea universul săracilor, care vedeau toate astea zburând oarecum pe deasupra capetelor lor. E mult mai probabil că alfabetul nu s-a inventat pentru a face o frază, ci pentru a comunica necesitatea economică a unui mesaj de ‘bursă’.
       Dacă bogaţii aveau literalitatea, săracii deţineau, în schimb, povestea. Oralitatea lor, compensatorie de destin, pansamentul vieţilor lor distruse: mitul, idila, tragedia, elegiacul, epopeea etc. Memoria slujea de coală de hârtie; povestea, naraţiunea pură era dincolo de clase. A spune: gest proletar. A transcrie ce spui, lăsând o urmă pe suport: pretenţie elitară.
       A vorbi şi a-ţi săpa vorbele în piatră – două lumi incompatibile.
       Formele sunt în primejdie? Bietele forme, care sfidează tot, vestigii supărătoare. Atacat e tot mai mult suportul. Piatra, depozitarul visat; avatarurile ei – hârtia, pixelul etc.

       Am văzut odată o piatră pe care stătea scris în nemţeşte: ‘În amintirea misiunii noastre aici’, şi era precizat şi anul: 1800 şi ceva. Nimeni nu mai ştie despre ce misiune era vorba: religioasă? militară? în ce consta? Piatra şi-a împlinit rolul: a durat, a păstrat ‘amintirea’. Scrisul, dăltuit apăsat în piatra poroasă şi jilavă, a rezistat. Doar că nu mai e niciun om în viaţă în stare să spună ce însemna mesajul. Niciun destinatar.
       Formele, într-o lume fără destinatar. Literatura. That sort of thing.

Anunțuri

~ de soirs pe 6 Ianuarie 2016.

Un răspuns to “~”

  1. Spuneti undeva ca in urmatorii 50 de ani literatura va ajunge, atat din perspectiva autorilor cat si a cititorilor, intr-o nisa, statistic irelevanta, ceva comparabil filateliei. By and large sunt de acord. Glosand pe ideea dumneavoastra din textul de mai sus nu reusesc sa determin forma care ar separa astazi universul estetic al claselor afluente de cel al pauperilor si, mai ales, forma care va inlocui, decisiv literatura.

    Candidati ar fi filmul, jocurile video si realitatea virtuala, insa unele coabiteaza cu literatura de ceva timp (filmul) si s-au scris capodopere inclusiv in anii 60′, cand cinematografia era deja larg accesibila (cel putin clasei de mijloc). In plus, ca forme de escapism, jocurile video si cinematografia (via televiziune) sunt deja masiv prezente in universul claselor de jos. Exista, inteleg, un circuit urias de productii de tip Bollywood/cinema African destinat slumurilor si saracimii urbane care va deveni probabil majoritara odata cu industrializarea lumii a treia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s