~

       Majoritatea scriitorilor cu oarecare prestanţă propun o viziune de secolul XIX asupra secolului XXI.
       Literatura e, cu o comparaţie bătătorită, un fel de ‘punte peste abis’ în materie de singurătate umană. Suntem existenţial terminaţi, nimic nu ajută, iar la sfârşit vom crăpa cu toţii… Literatura te face să înţelegi şi să înfrunţi oroarea simplă a existenţei. Or, dacă-mi scrii naraţiuni în care nu-ştiu-ce apare şi te salvează de la asta (‘iubirea’, ‘cultura’ etc.), ca-n secolul XIX, cred că trădezi arta. Literatura nu e un punct de prim-ajutor, nu vii către ea să-ţi pună bandaje. Dacă scrii o proză la care Tolstoi ar toarce de plăcere, e o problemă aici.
       Celebra vorbă a lui Pissarro cum că arta, dacă vrea să facă vreun progres, trebuie să înceapă prin a arde Luvrul nu e doar o butadă. Centre Pompidou a ars Luvrul (cine mai face artă ca în vechiul muzeu?), iar azi ar fi trebuit să ardă însuşi Centrul Pompidou. Or, după el nu mai avem nimic, iar nostalgici ai formei se aşază din nou la şevalet să ne ofere peisaje.
       Acest recent avatar ‘inspiraţional’ al literaturii (citeşte cartea asta şi ea te-va-învăţa-să, fiecare scriitor se simte dator să dea un ‘sens vieţii’ etc. sau să arate că există unul) ţine în continuare de pedagogia fake a secolului XIX. Dacă îmi arăţi cum să ies dintr-o situaţie, eşti – self-help – de secol XIX fără nicio îndoială. Dacă mă ajuţi, dacă-mi duci sufletul la pansat, cu psihologie, optimism şi două oftaturi, şi Marilena rămâne cu Constantin, şi filozofia e pansaj stenic, şi mai există şi o figură a zeului pe undeva, ai trădat, eşti tot în melodrama nostalgică de acolo.
       Aştept noua literatură. Care ne tulbură, care ne trage cu totul covorul de sub picioare, ne arată că lumea e reală, refuză să mai ascundă singurătatea umană şi nu mai e de acord să înflorească nimic.
       O reflecţie de secol XXII, pentru început.

Anunțuri

~ de soirs pe 25 Martie 2016.

Un răspuns to “~”

  1. Madame, all stories, if continued far enough, end in death, and he is no true-story teller who would keep that from you.

    Death in the Afternoon, p. 122

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s