~

       Stânga are două mari ocultări ale adevărului în privinţa imigraţiei:
       1. imigranţii sunt aduşi de dreapta liberală, pentru dumping economic-demografic. Valul imigraţionist ca ‘armată de rezervă a capitalului’, relativizarea graniţelor, e proiectul ei dintotdeauna, şi numai al ei.
       2. imigranţii sunt populaţii sinistru ultraconservatoare sau reacţionare, nu hegelieni diafani cu uniforme Che Guevara. Cele două lucruri de care nu pomenim niciodată.
       Pe terminalul de călători, aceştia sunt dreapta la Plecare, dreapta la Sosire. De ce e atât de stabil sistemul neoliberal de dominare şi rezistenţa la el, atât de mică. Despre orice am fi în stare să glosăm, cu cele mai contorsionate analize, în afară de asta. De ce susţinem un proiect al dreptei, făcând să se zguduie de râs culoarele Puterii. Mister.
       ‘Elefantul din cameră’ despre care nu vorbeşte nimeni.

       Cum se face că Maiorescu, în momentul când punea diagnosticul culturii valahe, avea 20 şi ceva de ani? (‘În contra direcţiei de azi…’ e scris la 28…)
       Adevărul e că toţi tinerii erau bătrâni. Şi în vestimentaţie etc. În timp ce acum generaţia noastră e de bătrâni infantilizaţi, de tipi în teenage etern, o lume de kids. Atunci erai născut cu voce gravă, şi culmea e că nu se vede, privind de la noi, superficialitatea, lipsa de substanţă. Manipulau concepte esenţialiste, Kant, Hegel, vorbeau de moarte cu o competenţă tulburătoare.
       Prefer lumea de kids geriatrici, e clar, bătrânii aceştia năuci, cu rucsac şi şepci întoarse. Se potriveşte şi cu epoca noastră, cu un timp de interval. Dar ce eficientă era condiţionarea importanţei. E de ajuns să-ţi spui că eşti – pentru a fi, să-ţi spui că devii pentru a fi deja.

       Ce a rămas din ‘hipertext’? (Ce analize hip vedeai prin 2000, ce ochi daţi peste cap prin reviste.)
       Zero total.

       Din punctul de vedere al naturii, poate sucomba şi mâine întreaga rasă umană. ADN-ul se perpetuează. Poate dispărea întregul regn animal. ADN-ul rămâne, se reproduce. Poate dispărea regnul vegetal de asemenea. La nivel micromolecular, ADN-ul înaintează mai departe.
       Nu doar că naturii nu-i pasă de noi, nici ca indivizi (te poţi căsători fără probleme cu vara ta, cu sora, mama sau bunica ta, ei îi este egal), nici ca specie şi nici ca regn. Dar, dacă ne pierdem puţin cu firea, anulând toată viaţa vizibilă de pe Terra cu câteva focoase nucleare într-un suicid planetar, distrugând animale, plante şi tot relieful pentru totdeauna, ei îi pasă şi mai puţin. Există viaţă şi în peşteri, bazată pe hidrogen sulfurat sau dioxid de carbon, fără nevoie de soare, fotosinteză şi celelalte; nemaivorbind de oceane… Totul poate aştepta până ce trece iarna nucleară, reluându-şi, de la protozoare, procesul de multiplicare, prezervare, evoluţie. Către perfect nimic.
       Acest copleşitor tablou al sensului.

       Fraza lui Schopenhauer, ‘Dorinţa nu-şi ţine niciodată promisiunile’…, de câte ori n-ai experimentat-o? Câte femei erau ce promiteau să fie, câte cărţi, câte peisaje. Niciunul, la drept vorbind, niciunul cu adevărat. Aproape nimic n-a fost să fie.

Anunțuri

~ de soirs pe 7 Aprilie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s