~

       Argumente de tipul ‘X e fascist’ nu sunt interesante nu pentru că n-ar fi adevărate (poate fi într-adevăr fascist), ci pentru că sunt ad hominem, non-argumente – nu se referă la problemă ci la persoana care o expune. Dacă un fascist spune că afară plouă şi chiar plouă, nu poţi să spui: dar e fascist. Fiindcă e irelevant pentru problema ploii. Etichetele nu sunt interesante pentru că sunt plictisitoare. X poate fi într-adevăr fascist şi un tip dezgustător, cu care m-aş feri să dau mâna şi căruia nu i-aş da fiica de soţie. Într-un regim de putere totală, m-ar tortura sau m-ar ucide sigur. Problema e însă dacă plouă sau nu. Orice alt argument e inept.
       Există în sociologia mai serioasă marxistă o chestie onestă, care e identitatea subiect-obiect. Nu poţi vorbi despre ce n-ai trăit. Dacă n-ai fost să-i studiezi pe papuaşi decât o lună, cu o echipă de albi baletând prin junglă cu camere video, nu vorbeşti despre papuaşi. Asta e o chestie de dominanţi pozitivişti pretenţioşi. Nu înseamnă că numai papuaşii pot vorbi despre ei înşişi. Ci că e nevoie de cercetare, imersie, timp, obiectivare, structurare teoretică, fixare a fenomenul într-un cadru general istoric etc.
       Există, de câteva luni, o recompunere a lumii. Nu ştiu de ce acum. Vedem structurile clătinându-se. Cei care reduc totul la moralină, la chestiuni de bine şi rău, aceşti preoţi manqués, pierd total esenţa a ceea ce se întâmplă.
       Poporul va încerca să schimbe establishment-ul mai întâi prin vot (Trump, Le Pen, Podemos, ciudaţi, freaks). Dacă nu iese, va face revoluţie.
       Ce importanţă are dacă ies populişti de dreapta? (Mai întâi de toate ei se pot compromite, pot să nu-şi termine mandatele etc., victoria lor nu e în sine nimic.) Important e că declanşează o devenire, o ‘înlănţuire’ (agencement – Deleuze) de evenimente, o întreagă reacţie, prin natură impredictibilă şi interesantă ca orice înlănţuire de tip revoluţionar. Vor apărea apoi, reactiv, populişti de stânga, peste tot în Europa. Destinul în Occident e mimetic, ce se petrece în 5 ţări agent e imitat în celelalte 30. Va fi un reviriment colosal al populismului de stânga, compensatoriu. Lucrurile se vor schimba într-o ebuliţie imprevizibilă; oamenii nu vor mai fi aceiaşi, problemele, situaţiile nu vor mai fi aceleaşi. Important e: establishment-ul, între timp, va fi murit. Establishment-ul de elite politice pretenţioase, prospere în sistemul democraţiei indirecte, produse la metru de şcoli tip ENA et Co. şi care au încercat în dispreţul demos-ului să fie de curând oligarhie şi plutocraţie – el va fi murit. Oricum era epuizat, îşi atinsese akmē-ul după ce ne-a trecut prin Războiul rece şi prin două decenii de aventură sterilă. E ca filantropia bogaţilor. Nu poţi să-i ajuţi pe oameni în timp ce-i nenoroceşti; e nivelul cel mai înalt al perversiunii. Bret Easton Ellis era uluit că la acel prânz din West Hollywood (comunitate de homosexuali şi bi-, ‘artişti’ etc.), majoritatea celor de la masă votau Trump dar n-ar fi recunoscut-o niciodată public. Nu erau imbecili şi rednecks, ci tipi urbani, subtili politic etc. Francezii au folosit până la saturaţie în ’68 proverbul chinez: când degetul arată Luna, imbecilul se uită la deget. Ce importanţă are că iese M. Le Pen, al cărei tată a făcut vagi declaraţii fascistoide? Ce e cu analogiile noastre, de o nerozie stupefiantă, cu Hitler, cu toate epocile conotate, această analitică nostalgic-puerilă a sentimentalismului, când ştim bine că nimic nu e la fel şi nimic în fapt nu se repetă? Strigăm ‘no pasarán’, asemeni unor preoţi infantili ai moralismului public? Unde ne uităm?
       Există o recompunere a lumii. O frustrare a societăţilor noastre în faţa dispozitivului reprezentativ. Se întâmplă. Nu are importanţă cine o va declanşa; dacă apoi va fi revoluţie sau război civil, sau dacă vor fi dimpotrivă înlănţuiri paşnice imprevizibil de rapide. Ce contează e că nu poţi opri sufocarea unui sistem, nu te poţi pune de-a curmezişul unui obştesc sfârşit. Trăim probabil cele mai interesante decenii…
       În rest, dezgustul calm ar trebui să fie de ajuns.

Anunțuri

~ de soirs pe 15 Aprilie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s