~

IMG-20160407-WA003 IMG_20160409_131320

       O intrare era marcată. Nişte mici coloane, un fronton roman, o firidă îngustă. Ceva.
       Ornamentul nu e doar găunoşenie teritorială şi floricele de stil. Fără ornament, fără linia de design personală, niciun element de ataşament, nici de marcare a timpului. Pe o clădire, nimic.

       Nu numai ‘minimalismul’. Chiar şi recenta fandoseală a arhitecturii ‘eco’, în care vrei să te estompezi în natură, durând cu materialele ei, să-ţi desenezi casa după curbura unei coline, să te faci mic, să nu deranjezi, are ceva profund problematic şi tulburător.
IMG_20151103_121242       În fond arta e şi urma unui vandal melancolic în istorie, marcaj, un briceag care scrijeleşte peretele sau taie stângaci lemnul unei bănci pentru a incrusta acolo: ‘Sunt X, am fost aici în anul Y’. Am fost şi eu viu, am trăit.
       De ce nu vreau să marchez locul prin nimic. De ce nu vreau Amintire.
       De ce vreau doar să trec. Mă tulbură destul de mult lucrul ăsta. (E oare semnul unei ‘nenorociri’ care va veni, pentru noi…?) Scriitori care pufnesc în râs când li se vorbeşte de ‘posteritate’, declarând că e o dorinţă romantică depăşită, şi par sinceri…
       De ce vrem să ne ştergem umbra de tot. Ştiţi epoca aia, 1970-2050? Uitaţi-o. Aici, atunci, nu a locuit nimeni.

Anunțuri

~ de soirs pe 19 Aprilie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s