~

       ‘Dacă suprimăm latina şi greaca, mergem spre o barbarie sigură’ (Sollers, la J. Savigneau). Aceşti oameni care ne tot asigură că mergem unde suntem bine mersi şi că vom pleca în curând unde am ajuns de o eternitate şi un sfert, aşteptăm şi sorbim o cafea pe terasă.
       Răsfoit prin scrisorile unui străbun care a prins exact sfârşitul imperiului, cca. 1905-14. La Viena pentru vagi studii, era în creuzetul acela de ferment revoluţionar, avangardă şi euforie anarhică de pe străzi. Ca orice student român sărac nimerit pe-acolo, turuiai în nemţeşte, franţuzeşte, engleză, italiană şi ceva rusă, citeai prin cafenele, suspinai în umbra bordelului, trăiai din expediente şi jumătăţi de slujbă. Universitatea era la câteva străzi de cabinetul lui Freud. L-ai fi putut vedea trecând pe stradă pe tânărul Kafka, pe Wittgenstein, Stefan Zweig, Weininger, Joseph Roth, Karl Kraus, Musil… Discutai în cafenele succesiunea imperiului după asasinarea lui Sissi, ascultai o simfonie de Mahler sau un lied de Schönberg, vedeai prin cafenele-galerii primele pânze de Klimt, Schiele sau Kokoschka, Viena era cu adevărat farul Europei (cu vorba lui Broch, ‘centrul vidului european al valorilor’…).
       Toţi aveau presentimentul catastrofei. Nu ştiu cât de conştienţi erau alexandrinii cu adevărat de sfârşitul imperiului roman etc. Dar aceşti tipi chiar simţeau că vine.
       La o sută de ani…

Anunțuri

~ de soirs pe 2 Mai 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s