~

       i. Violul. Problema e că acceptul, la un bărbat, e negociat binar: e Da sau Nu, nimic altceva. Un tip fie vrea, fie nu să facă sex, terţul e absurd. În vreme ce la o femeie e Nu, Poate, Da – în care Poate nu înseamnă nicidecum Da. Asta introduce un interstiţiu care poate trece, după cum reuşeşte sau eşuează, de la mariaj şi îmbătrânire fericită împreună la acuza de viol în prima secţie de poliţie. Bărbatul e în Da-Nu simplu, cu el lucrurile sunt cel puţin clare. Femeia spune întotdeauna Nu, iniţial, din raţiuni defensive perfect întemeiate biologic şi social, şi ajunge la Da doar trecând prin nebuloasa ignorată a lui Poate, proces lent, cerebral, ritualizat de negociere cu sine.
       Ambiguitatea lui Poate e dublă. Mai întâi bărbaţii cred toţi că Poate înseamnă de fapt Da, un Da drapat în faldurile cochetăriei. În vreme ce o femeie e sigură, în sinea ei, că Da-ul pe care l-a livrat a fost de fapt un Poate extorcat, deci un Nu. Poate că nu regretă integral, neapărat. Însă, oricât de bine a fost sexul, procentul femeilor care se îndoiesc că Da-ul din ajun a fost internalizat cu adevărat e uriaş, sentiment camuflat doar de ruşine, frica de convenţii sociale, speranţa unui viitor cuplu reuşit împreună etc. Încât, dacă n-ar fi complicaţiile sociale ale unei plângeri la autorităţi etc., am fi realmente prăjiţi.
       Să înăspreşti legislaţia? să o relaxezi, dimpotrivă? Nu ştiu cum se poate ieşi, social, din ambiguitate.

Anunțuri

~ de soirs pe 4 Iunie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s