~

       Incapacitate de a citi. Aproape nicio carte, niciun autor nu mă mai interesează. Trebuie să fie ceva cu totul colosal ca să am un interes, de obicei chinuit şi flasc. Câteva pagini şi arunc cartea. Sau trenează pe vreo noptieră, luni, înainte să o abandonez pe raft.
       Parcă ştiu ce-ar vrea să spună, toţi. Magia a dispărut.
       E poate un simptom. Delăsare livrescă. Mai cred doar în literatură, dar ce înseamnă asta.

       Scriitorii care scriu foarte facil, ajunşi la lectură foarte devreme, de la 4-5 ani. Sunt virtuozi ai scrisului cum există virtuozi ai clarinetului. Céline râde de Paul Morand pentru asta – un burghez care scrie facil dar n-are nimic de zis (semnalează ‘interesantul’) şi nu va face niciodată un roman. Tipii care scriu facil despre tot şi contrariul a tot, adică 90% din literatură, din dejecţia recreativă. Foarte bine.

       Lanzmann ar fi putut să înţeleagă măcar psihologic momentul Arendt, când a spus că Eichmann a fost faţa banală a răului. Când te duci la un asemenea proces, vrei ca insul care a făcut monstruozităţi să fie un monstru. E simplu. Ajungi la Ierusalim, intri în sală şi vezi o figură banală. Un ins care îşi aşază ochelarii, priveşte pieziş în public, când i se dă cuvântul se bâlbâie… Ce să spui despre asta? A fost un moment anticlimax. Deci asta e? Ăsta e tipul care ducea trenurile din Est spre Auschwitz, cu precizie de metronom, ştiind că 90% dintre ei mor în primele 2 ore de la sosire? Ce să spui? Privindu-l în cuşca de sticlă, fără uniformă, arată ca un vânzător ambulant de aspiratoare, exact tipul care ţi-ar suna la uşă. Ce poate spune, dacă e aşa? Să spună ‘sub privirea speriată, recunoşteam de fapt bestia’? E stupid.
       Arendt e uluită. Răul incomensurabil care a fost făcut a fost făcut de un comis-voiajor. Un nimeni. Cum să suporţi gândul că ţi-a omorât poporul un nimeni.
       Nici măcar nu poţi să te înfurii. Nu e nimic acolo. Sau: acolo e nimic.

       Atâţia oameni care se uită în coşurile de gunoi. Oameni îmbrăcaţi bine, ca orice trecător. Deodată, schimbă direcţia şi se apropie de o ghenă. Strângere de inimă.

       Drumurile zilnice. Ok, fine, great, wonderful. Dar unde.

Anunțuri

~ de soirs pe 9 Iunie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s