~

       Rep.: În condiţiile existente la orice abator şi care apar în media, cum să justificăm consumul de carne?
       Onfray: Aveţi dreptate, e una dintre contradicţiile mele. Altfel spus, dacă gândesc, devin vegetarian. Iar dacă mănânc carne, e pentru că nu am gândit. Dacă începem să ne gândim ce s-a întâmplat în amonte de farfuria pe care-o avem în faţă, atunci într-adevăr, nu mai putem tolera asta. Adevărul e că nu gândim bine aceste lucruri, că ar trebui să reducem consumul carnivor, probabil până când putem imagina o dispariţie a lui, ca un fapt de civilizaţie. Simt că, de fiecare dată când mă gândesc la carnea pe care o mănânc…, ei bine, cred că adevărul e de partea vegetarienilor şi chiar că, într-un anumit sens, adevărul e de partea veganilor. Numai că îţi spui, dacă un vegan are dreptate, atunci într-adevăr, n-ar mai trebui să existe domesticitatea animală, animale în cuşti – şi cred în asta -, crescute în ape – cum cred de asemeni -, animale domestice, câini, pisici, crapi roşii etc., nu sunt departe de a crede şi acest lucru. (…) Cred într-adevăr că veganii, în excesele lor, sunt oameni care ne invită să gândim mai bine sau, cel puţin, să gândim în direcţia bună. (…) Alimentele bio? Nu există moarte ‘bio’. Nu-ţi poţi imagina un abator bio, asta n-are niciun sens. ‘Bio’ e azi un fel de etichetă politic corectă. Avem impresia că o ceapă roşie e manjabilă pentru că e bio. Uităm uneori că e bio, dar a fost produsă în Egipt, că a venit în avion, şi că urma de carbon lăsată în atmosferă de avionul care transportă un produs bio e mult mai teribilă pentru ecologie decât un produs tratat dintr-o grădină de la 50 de km depărtare. (France Culture, 02.04.16.)

       Departe de performanţe vegane, nu sunt nici măcar la vegetarianism. Dar e adevărat că de câte ori am carne în farfurie, încerc… mici ezitări care încep să aducă a remuşcare. Mestec un pic în sec, şi e adevărat că trebuie să mă gândesc la altceva pentru a putea termina ce am în faţă. Deja, ideea începe să pună probleme. (Toate consolările din linia ‘avem canini’ şi celelalte argumente ad naturam, ‘Hitler era vegetarian’ etc. sună tot mai simplu.) E nevoie să îmi spun: o să mă ocup altă dată de asta, să recurg la subterfugii sau la o ciudată încurajare.
       Urmaşii ne vor considera clar mici monştri.

Anunțuri

~ de soirs pe 10 Iulie 2016.

10 răspunsuri to “~”

  1. Răspunsul lui Onfray mi se pare confuz (dar poate nu gândesc eu destul și, cumva, așa se explică de ce mănânc carne cu atâta plăcere). Pare atitudinea unui tip inocent care vorbește despre direcții bune de gândire. Și eu gândesc când mănânc carne, din acest motiv aleg cele mai bune părți ale animalului. Îmi place să tai animale, să le jupoi, jumulesc, tranșez, să privesc organele, irizările albastre de pe mușchi, să le porționez cu grijă gândindu-mă cum se vor strânge la gătit, cum vor arăta pe farfurie, să le simt mirosul crud, condimentat și gătit. Mă gândesc tot timpul când fac toate aceste operațiuni cât de simplă e viața. Trăiesc și mănânc pe alții. Mor și voi fi mâncat. Nimeni nu poate schimba asta. Responsabilitatea nu are legătură cu mâncatul exclusiv de frunze. Responsabilitatea înseamnă să nu arunci mâncare, înseamnă să consumi cât ai nevoie, să fii echilibrat într-un cuvânt. Ca să fac o glumă, dacă cineva mestecă în sec o bucată de carne, ori trebuie să schimbe bucătarul, ori să nu mai cumpere doar piept de pui. E imposibil să mesteci în sec un cotlet de oaie, un t-bone gros de două degete, un antricot de vițel cu o marmorație perfectă, un iepure ținut la cuptor cu cimbru și vin! Am văzut destule documentare cu metodele de creștere și abatorizare din industria alimentară dar nu știu de ce nu mi-a trecut nicio clipă prin minte, în urma vizionării lor, să renunț la consumul de carne. Consider că cine se înfioară la gândul că un animal a fost omorât pentru a se sătura el, se găsește într-un fel de alienare, se teme de viață și de moarte, de lume și de el însuși. Eu asociez vegetarianismul cu ideologiile, cu oamenii care au impresia că pot schimba lumea sau chiar o pot îmbunătăți – optimism și superficialitate. Pe de altă parte susțin părerea că ar trebui să mâncăm mai puțin, indiferent ce mâncăm, însă să fie mai puțin.

    • De acord, cinismul e o arma la fel de buna ca oricare alta. Are defectul ca e provizorie, totusi. La un moment dat, tot te trezesti in fata ta insuti.
      E vorba de suferinta. Daca ai sti ca mor sedate si fara suferinta, nu in macelul din abatoare, daca ai avea nu stiu ce garantie ca tot ce mananci a avut o viata buna si a murit narcotizat si fara sa tremure de groaza etc., jumatate din remuscare ar fi rezolvata. (Si tehnic s-ar putea face, orice veterinar stie asta, e o banala determinare de capital care vrea sa-si reduca costurile.)
      Cealaltă jumătate de problemă, abia, e a dreptului de a face asta (specismul etc.), a exploatarii nenecesare. Cand putem fi reflexivi si sa ne asezam la masa discutiilor. Dar daca s-ar rezolva prima, un mare, urias pas inainte ar fi deja facut.

  2. A face estetica morții la abator e un fel de a se alinta a burghezului sătul. Animale sedate și care-și dau viața liniștite pentru a ajunge în farfuria noastră, mi se pare o imagine care ține de o retorică falsă (cam ca aceea a mascării adevărului despre moarte).

    • Poate nu m-am facut inteles sau atentia dvs. n-a fost prea apasata: e vorba de notiunea de suferinta. Suferinta.
      Ideea ar fi, dupa ce ii punem ei capat, putem discuta etic dreptul.

  3. Suferința unui animal? Știu că suferința mea este și nu este asemenea suferinței altui om. Dar despre suferința unui animal? Ce știu eu? Există? Văd sânge, spasme, sunt zbierete… restul e doar produsul creierului meu. Trebuie să-mi cer iertare. Cu mai mult timp în urmă jurasem să nu mai intru în discuții de tipul cu carne – fără carne, cu alcool – fără alcool etc. Am reacționat pentru că îmi place să mănânc și să beau. Și să gătesc. Sunt o persoană care suferă mult, deci am un consum energetic ridicat și de aceea am nevoie de mese consistente. Pentru că sunt convins că lumea este un loc mic, urât, plin de singurătate, tristețe și suferință am decis să nu fac copii, iar în schimb să-mi păstrez pofta de mâncare.

    • De trei comentarii trollati atat de comic, e prea simpatic ca sa nu va raspund.
      E vorba de ‘sentient being’, bineinteles. Concept care nu stiu cum s-ar traduce la noi – fiinta sensibila? ‘cu simturi’? ‘capabila sa simta’?…, deci de fiinte care sunt: 1) capabile sa simta durerea la fel ca noi (inteleasa ca un disconfort fizic violent caruia vrei sa-i pui capat); asadar fiinte prevazute cu un sistem nervos central (‘creier’), deci plantele sunt out: le puteti manca, nu o sa simta suferinta (neuronii nu au catre ce sa transmita senzatia de durere) 2) durere fizica, nu altceva, celelalte neplaceri, psihologice etc., nu intra aici.
      In cele doua cred ca intra peste jumatate dintre insecte si totalitatea animalelor – pe scurt, tot ce ati vazut zvarcolindu-se cand, de mic, smulgeati aripile acelei muste despre care nu vreti sa ne spuneti nimic.
      Here you go, astea sunt determinarile pe care veganii sau vegetarienii – sau antinatalistii, de altfel – le au in vedere cand spun ca nu vor sa faca rau.
      Stiu, rezulta ca fiintele sensibile sunt exact majoritatea celor care sfaraie atat de bine pe un gratar, si e problematic si deprimant.
      Couldn’t agree more.

  4. Să presupunem că am în grijă un tigru (sunt responsabil de bunăstarea lui etc., nu importă cum s-a ajuns în situația asta). Ce e mai imoral: să-l supun unei diete artificiale în ideea că reduc suferința altor animale sau–

    Toate animalele sunt muritoare și de obicei nu e plăcut. Conștiința anticipată a propriei morți ajută chiar mai puțin (aici invidiez necuvântătoarele). O omenire vegetariană ar asigura cel mult existența mai puținor animale domestice. Dispariția omenirii ar înlătura conceptul de „domestic”. Ar suferi semnificativ mai puțin restul vietăților posesoare de SNC, în oricare dintre cazuri?
    Adică: e incomparabil mai rău cu un captive bolt în cap decât în colții tigrului?
    Da, putem vorbi de calitatea vieții animalelor domestice, dar asta implică sqn mâncători de carne.
    Da, prin simplă existență am schimbat regula jocului și schimbarea e ireversibilă.

    • De acord, e foarte prob ce spuneti. E principalul contraargument si cel mai greu de combatut: uitati-va la Lume, dati-va seama ce inseamna ea si resemnati-va already.
      Nu contati totusi pe naivitatea congenitala a veganilor, vegetarienilor etc. Sa nu credeti ca sunt tipi orbiti de nu stiu ce ideologie trandafirie. Sa nu va imaginati ca ei n-au vazut din ce e facuta lumea, ca e in structura un carnaval al suferintei si sangelui etc. Nu e nimeni intr-atat de stupid.
      Sa vedem problema.

      E vorba de animalele domestice, crescute special pentru carne. Specii intregi care poate nici n-ar mai fie existat azi, sau nu in starea curenta (vitele de pilda sunt niste mutanti creati de noi), daca nu le-am fi facut sclavele noastre alimentare sau industriale.
      A nu putea eradica suferinta din lume nu inseamna ca n-o poti diminua. In crescatorii sunt miliarde (literalmente), de animale taiate in fiecare an, cifrele sunt ametitoare, imaginati-va cat ar scadea procentul pe o scala generala a suferintei etc.

      Dvs. folositi in fond argumente ad naturam; daca e natural, asta e. E falacios, fiindca ceea ce e natural nu e neaparat bun. Si bolile sunt naturale (ba chiar natura insasi – priviti un virus la microscop), nu inseamna ca nu luptam impotriva lor; si moartea e naturala si imposibil de eradicat, nu inseamna ca n-o amanam cat putem cu tehnici diverse (am adaugat cam 40 de ani in ultimul secol la ‘speranta de viata’: sunt ani nenaturali). Nu e natural nici sa zbori, ce-am cautat pe Luna? Nici homosexualitatea nu e, de ce nu i-am eradica? Etc. Vedeti deci ca, daca ne uitam bine, echivalarea natural-bun e incongruenta, ba chiar observam ca tot ce a reprezentat civilizatia sau cultura s-a asezat sistematic, de-a lungul timpului, numai de-a curmezisul ‘naturalului’, pe care l-a sabotat cat a putut. (Fara a exagera antinomia Cultura-Natura, dar asta e.) Tot ce e mai inalt in noi s-a definit impotriva a ceea ce e natural. Cam atat despre argumentul de la natura.

      Tigrul. Nu stiu. presupun ca trebuie sa-l hraniti. Veganii ar spune numai: aveti grija cum omorati prada, daca s-ar putea sa-i produceti cat mai putina suferinta…

      Cum am spus, nu sunt vegan etc. Dar argumentatia lor e foarte usor de sustinut si destul de redutabila. De unde remuscarile mele cam aiurea etc. Adica imi dau seama ca au dreptate cu cat adancesc problema. Daca nu o adancesc deloc, pot manca linistit din farfurie…

  5. Nu, deloc, nu consider că status quo-ul lumii vii ar avea un ascendent moral sau că ar fi insurmontabil. Observ doar că e funcțional.
    (chiar mă feresc de „natural”, nu știu să-l definesc, categoria mi se pare didactic-arbitrară).
    Desigur, în urmă cu relativ puțin timp mersul biped era o anomalie. Dar. Aici intervine biasul succesului: sunt vizibili jucătorii care au inovat și au avut succes. Mult mai discrete sunt milioanele de specii care și-au ales un cul-de-sac și s-au stins.
    Dacă e să ne referim la paralogisme argumentul lui Onfray e cel al unei fetițe: „moral e ceea ce-mi alină vinovăția”.
    Dacă suntem de acord că neobișnuitul, anomalul au cioplit omul în ceea ce e acum de ce căutăm virtuți, mai presus de toate, analgezice? Empatia e atât de ușor de deturnat și își alege uneori atât de prost obiectul: iubești o pisică care te va mânca înainte să te răcești și disprețuiești un om pentru că nu i-ai înțeles mimica sau inflexiunile vocii.

  6. https://www.theguardian.com/commentisfree/2016/may/02/isvegetarianism-and-veganism-about-not-harming-animals-or-feeling-morally-superior?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s