~

       Intrigat de ideea de ‘interviuri postume’, a lui Deleuze – precondiţia subînţeleasă, să-ţi apară doar după moarte.
       Cum se face.
       Cum se face că nu s-au realizat, în timpul comunismului, nişte interviuri gândite pentru condiţii de libertate. De ce nu s-a găsit cineva care să-i intervieveze pe toţi cei care contau atunci, scriitori importanţi etc., asigurându-i că interviurile vor fi publicate doar în momentul istoric al eliberării, al unei viitoare libertăţi a cuvântului. Chiar dacă asta ar însemna 100 de ani şi paginile acelea trebuie lăsate moştenire urmaşilor.
       Ar fi început simplu, cu o frază de tipul:

       ‘Să presupunem că suntem la 50 de ani după sfârşitul epocii de acum, în viitoarea Românie, cu oameni pe care nu-i cunoaştem, care trăiesc în libertate, cu o literatură a libertăţii. Ce aţi avea să le spuneţi?’

       Şi, fracturat de comoţia metafizică a întrebării, smulgeai confesiuni sigur importante, din genul in articulo mortis, plimbând microfonul pe la toţi de la Sadoveanu încoace… De ce au scris aşa, de ce s-au prostituat politic, care a fost adevărul epocii, ce cred despre opera lor, dacă va supravieţui, despre lume, în general despre lucruri, istorie, literatură, viitor… Genul acela de interviu după care îţi tremură genunchii şi trimiţi după un martini.
       Manuscrisele se puteau prezerva decenii, nu importă. E sigur că s-ar fi putut face, tehnic păstrarea secretului era posibilă. Ar fi constituit azi adevăratul samizdat, adevărata ‘literatură de sertar’. Cât ar fi contat să ştim ce gândeau acei tipi, cu acel grad de puritate pe care ţi-l dă perspectiva ultimei oncţiuni. Pesemne că s-ar fi aflat – Securitatea etc. După cum se prea poate să nu, şi ar fi circulat ca un zvon fantomă – cineva ia interviuri postume (‘post-comuniste’) scriitorilor… Poate că ar fi rezistat secretul, aplicând regulile conspirativităţii. Invers, chiar confiscate, manuscrisele puteau supravieţui – atâtea altele au reuşit -, le-am fi putut cunoaşte azi, parţial sau integral. Ce bizar că nu ştim cu adevărat gândurile acelor tipi. De nicăieri. Tot ce-ţi trebuia era un creion şi o foaie de hârtie, o bandă de magnetofon ştearsă mai apoi…
       Aşa, descifrăm azi stupidităţi ‘esopice’ prin opere fade, ‘aluzii’ prin romane râncede, jumătăţi de măsură, semicurajuri ridicole – în fond, nu avem nimic. Toată acea literatură ilizibilă, munţi de terfeloage. Literar nulă. Nici istoric nu-i mai pasă cuiva de ea, într-atât te dezgustă sau consternează. O carte de 4-500 de pagini cu confesiuni atemporale livrate calm, adânci şi subtile ca o esenţă. Atât. Ne-am fi recuperat sufletul – dacă mai aveam unul.

       Simetric, pentru editorii de azi – o antologie compilând interviuri pentru viitoare vremuri amarnice… Cum libertatea va expira într-o zi (ar fi cam naiv să ne imaginăm că nu vor mai exista autocraţii pe meleaguri valahe, că am fost noi ultimii şi istoria va înainta de-acum fukuyamaist în plutiri lineare), o antologie de texte cu interviuri de tipul:

       ‘Hm, aveţi deci din nou tiranie. Okay. Iată cum ar trebui să supravieţuiţi. Iată, din tot ce veţi scrie, ce anume va subzista când va veni libertatea. Pe ce lucruri posteritatea liberă nu va da doi bani. De ce trebuie să fiţi un pic curajoşi – fără a exagera. Cu ce lucruri nu trebuie să vă bateţi capul. Iată în cele ce urmează, dacă nu un ghid de supravieţuire, o scrisoare din trecut introdusă într-o sticlă şi împinsă pe Styxul istoriei.’

       Bineînţeles că orice interes pentru asemenea cărţi de proiecţie ar fi majoritar unul pentru cei de azi… (Orice scriitor ar trebui să scrie o astfel de scrisoare, oricum. Şi poate că asta face, scriind roman.)

Anunțuri

~ de soirs pe 12 Iulie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s