~

       Tip în Monde (prof de economie în Anglia): precariatul (‘proletariatul cel mai sărac’) susţine Trump în Statele Unite, Le Pen în Franţa, UKIP şi extrema dreaptă conservatoare în Marea Britanie.
       …Mă îndoiesc că mai durează mult, foarte mult, până ce se va cere deschis limitarea sau anularea dreptului de vot al săracilor, ca o nouă etapă a unei democraţii nuanţate. Fierbe de mult; nu îndrăznesc să o spună altfel decât marginal sau în şoaptă, dar sunt toţi de acord cu îndepărtarea săracilor din câmpul deciziei. Vor fi aceleaşi argumente de acum 100 de ani, de la votul cenzitar. Liberalii abia aşteaptă, neocon-ii vor admite, socialiştii sunt ‘social-democraţi’ etc. Nu văd, obiectiv, cine s-ar mai putea opune. Badinter şi trei figuri de rătăciţi, rămaşi răsfiraţi prin Europa, în editoriale indignate îngropate a doua zi? Media nu există; 98% dintre intellos aprobă total – susţin ‘democraţia’ formală dar o dispreţuiesc complet în particular, şi vor oferi fără probleme aparatul teoretic.
       Timpuri ‘prerevoluţionare’, vizibile din cosmos.

Anunțuri

~ de soirs pe 14 Iulie 2016.

3 răspunsuri to “~”

  1. Al doilea lucru revoltător și șocant după tragedia în sine, în cazul atentatelor teroriste, sunt luările de poziție și declarațiile oficialilor. ”Dumnezeu”, ”rugăciunile noastre”, ”condamnăm”, ”dragostea împotriva urii și terorii”. Amestec grețos de tâmpenie și ipocrizie.

  2. Prevoluţionare se prea poate, dar nu în direcţia în care vă aşteptaţi. Revoluţiille maselor au avut totuşi câteva precondiţii care astăzi nu mai sunt prezente. Pe de-o parte, atunci aveam de-a face cu o economie care putea fi “preluată” de muncitori (“Ucidem capitaliştii şi naţionalizăm capitalul”). Astăzi însă sectorul central nu mai e industria – mai ales în ţările dezvoltate – ci serviciile. În IT, finanţe, etc. capitalul fizic nu valorează mare lucru, ce contează e capitalul uman (skill-uri, brand-uri, tehnici de management). Acesta însă scapă printe degete când vrei să-l apuci. Pe de altă parte, revoluţiile – cea rusă, spre exemplu – au fost făcute de mase mobliizate, care aveau experienţă militara prealabilă (dezertori, veterani) şi au fost în stare să învingă statul într-un război civil. Or e clar că aşa ceva e acum imposibil. Armatele sunt astăzi peste tot formate din profesionişti, civilii sunt blânzi, pacifişti. Şi oricum tehnica militară a evoluat atât de mult încât e rizibil să crezi că civil înarmaţi cu revolvere şi carabine (în Europa nici măcar atât!) ar putea să învingă armata statului (iar tehnologiile militare robotice sunt abia la început). Deci dacă va fi vreo revoluţie, va fi clar în sens invers – pentru prima oară în istorie masele sunt superfluue, nu mai sunt utilizabile în armată, în producţie; iar cu vise precum venitul minim garantat ne adâncim mai tare în problemă.

    • De ce revolutiile trebuie sa se repete identic, sa imite ceva din trecut. (Poporul impotriva… armatei?) E un argument ad antiquitatem. Suntem in necunoscut total. Vezi ca vremurile sunt spre schimbare; nu stii cum va fi ea, doar ca se precizeaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s