~

       Argument onest al lui Capote, din ’64, către un aspirant la literatură.
       ‘Metoda Absurdului (care e de fapt o modă literară momentană) e o capcană seducătoare pentru tineri scriitori aspiranţi – deoarece conţinuturile sunt atât de arbitrare, atât de dezordonate, atât de uşor de obţinut. Şi pentru că e atât de uşor să pari plin de înţeles şi profund când abia dacă eşti enigmatic şi pretenţios (şi plin de aere). Asta nu e adevărat pentru Toată şcoala absurdului (Beckett e înzestrat, şi la fel, într-un grad mai mic, e şi Ionesco); dar nu e o formă nici sănătoasă, nici folositoare de imitat pentru tinerii scriitori.’ (Către Alvin Dewey III, 25 mai 1964, Tr. Capote, Too brief a treat, Vintage Int., New York, 2004, p. 398.)
       E la fel pentru toate formalismele. Şi suprarealismul, absurdul, noul roman sunt azi în proză carcase vide şi cei care s-au ferit de ele au avut dreptate. Nu au reprezentat nimic prin sine ci mereu pentru ceea ce anunţau: urmarea. Ca şi când ai fi o gară, un loc din care se pleacă şi unde nimeni nu vrea să stea. Pasiunea formală, în scris cel puţin, ce cale inautentică.

Anunțuri

~ de soirs pe 15 Iulie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s