~

       Aştept ziua când nimeni nu va mai pune vreo floare la locul unui atentat. Când televiziunile vor veni degeaba: nimeni nu se va strânge, à l’américaine, să privească tâmp o grămadă de lumânări. Atunci am şti că furia e suficient de mare; hotărârea acţiunii, în fine pe măsură. După masacrele naziste n-am văzut lumânări şi dansuri imobile ţinându-ne de mâini. Doar lacrimi şterse, strâns din dinţi, priviri fixe, acţiune. La urmă, abia dacă mai puteai aduna Germania de pe faţa pământului în două roabe.
       Fiecare liturghie de masă cu îmbrăţişări înseamnă: nici de data asta nu va fi nimic.

Anunțuri

~ de soirs pe 16 Iulie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s