~

       ‘Vă rog nu vă faceţi griji în privinţa băuturii. Ea mă conservă mai mult decât mă distruge. Prin asta vreau să spun că, dacă e cert că alcoolul scurtează viaţa, el împiedică moartea imediată. Iar pentru mine, exact despre asta e vorba: Nu a-mi prelungi viaţa ci a împiedica moartea imediată. Nu pot să construiesc pe durata lungă a anilor. Într-un fel, îmi pun în cui şi în alcool ultimii 20 de ani din viaţa mea pentru că trebuie neapărat să mai câştig 8 sau 15 zile de viaţă. Sigur că va veni apoi momentul, ca să păstrăm imaginea, în care cămătarul te va vizita înaintea termenului convenit’ (12 nov. 1935, p. 264).

       ‘Am astăzi 41 de ani. Timp de 15 ani am mâncat pe sponci. Apoi au venit îmbucături mai de doamne-ajută. Apoi a venit războiul. Apoi au venit 10 ani de mâncat pâine goală. Apoi au venit avansurile de plată [pentru cărţi]. Jurnalismul. Muncă dezgustătoare. Umilinţă. 16 cărţi. „Succes” abia de 5 ani încoace – asociat cu nenorociri private şi deci: lipsă de succes. Împrumuturi, victimă a unor escrocherii. Hitler’ (16 nov. 1935, p. 267).

       ‘Felul cum puneţi în relaţie Dumnezeu şi scrisul meu nu e adecvat. A scrie e o afacere terestră şi, dintr-un punct de vedere „metafizic”, ea nu se prea deosebeşte de activitatea unui cizmar. (…) A scrie nu e a fi un ales. Nu există niciun singur „artist” şi niciun singur „geniu” în toată Biblia; niciunul în Noul Testament; niciunul în toată lunga listă de sfinţi. Ce facem noi, dragă prietene, nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu, sau numai una foarte scăzută’ (17 nov. 1935, pp. 269-270).

       ‘Ce-ar trebui să fac, acum, astăzi, săptămâna viitoare? Toate gândurile dvs., juste în sine, n-au niciun fundament în acest caz precis. E destul să vă reprezentaţi o zi din viaţa mea, puteţi s-o faceţi, vă fac descrierea. Nu mai am noapte. Mă plimb până la 3 dimineaţa, mă întind îmbrăcat în pat la 4, mă trezesc la 5 şi rătăcesc din nou prin cameră. Sunt 2 săptămâni de când nu mi-am schimbat hainele. Ştiţi bine ce reprezintă timpul, o oră e un lac, o zi o mare, noaptea o eternitate, să te trezeşti o luptă pentru a-ţi regăsi luciditatea şi a şterge febra unui vis urât. Să ai timp, timp, timp, tocmai că asta nu am deloc’ (22 ian. 1936, p. 270).

       ‘Nu reuşesc pur şi simplu să mă acomodez cu lumea asta’ (17 febr. 1936, p. 286).

       (Joseph Roth către Stefan Zweig, ‘Jede Freundschaft mit mir ist verderblich’: Briefwechsel 1927-1938, Diogenes Verlag, Zürich, 2014.)

Anunțuri

~ de soirs pe 3 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s