~

       Ai face lucruri neoneste pentru a prinde în cursă şi divulga un tip neonest, criminal, pedofil, ucigaş în serie etc.? – Nu.
       Slaba mea vocaţie de justiţiar.

       Destul de fascinat de The jinx. Milionarii au însă ceva deprimant: locuiesc cu noi, printre noi. Nu dispun de suficient cât să decoleze.
       În continuare, despre suprabogaţi – nimic.

       Interesul lui T.C. pentru relatarea unor crime. Nu cred că e gust îndoielnic.
       Crima umple cu tragic universul, dramatizează brusc tot. Un martor, o rudă, un vecin care a văzut ceva sau cunoaşte pe cineva, toată lumea e parte a tragediei şi aureolată de ea, poartă un soi de halou. Perimetrul narativ al crimei e misterios, apăsător, interesant. Ieşire din banalitate; urmă de sens. Unde ar fi putut să se ducă? La cocteil la Diana Vreeland, să discute despre canapeaua ei cu imprimeuri? ‘Cel puţin asta nu e o glumă, nu e ficţiune.’ Avea măcar certitudinea asta.

       Finkielkraut: ‘Nu toţi musulmanii sunt antisemiţi, departe de asta, dar cea mai mare parte a antisemiţilor sunt astăzi musulmani’.
       …Singurul denominator comun al teroriştilor e islamul. Nu există un altul. Nici sărăcia, cum crezuserăm – mulţi sunt bogaţi, majoritatea clasă de mijloc, în general complet indiferenţi la cauza socială. Nici instrucţia – pot avea reuşite remarcabile, tipi cu un viitor promiţător (vezi atentatorii de la 11 sept., care ne-au scos din clişeul sărac-nebun-frustrat-ratat, taxonomia veche a psihologiei de gang). Nu e nici patologia mintală, culoarea pielii, cultura sau limba.
       Şi la unicul denominator comun posibil, politicienii se grăbesc să exclame după fiecare atentat: fireşte, aceasta n-are nicio legătură cu islamul, religie minunată în care 99% dintre concetăţenii noştri musulmani trăiesc.
       Ai uneori impresia că vor.

       Chomsky: ‘Dacă nu credem în libertatea cuvântului pentru cei pe care-i dispreţuim, înseamnă că nu credem deloc în ea’. Are într-adevăr sens să aperi libertatea de expresie doar pentru cineva ale cărui opinii te dezgustă (negatori ai Holocaustului, rasişti, bizari, ultimii monştri imaginabili). Restul e total nul. A apăra dreptul la opinie şi a apăra o opinie anume nu e acelaşi lucru, iar a apăra o opinie care place e lipsit de sens.

       X: Poate aşa e, utopic vorbind. Dar noi trăim în distopie.
       Nu; trăim în real. Un real cu înmormântări, cu sfârşituri.

       ‘Cel care nu dispune de două treimi din ziua sa este un sclav’ (Nietzsche, Menschliches…). Două treimi din zi, tot ce se poate. Nu şi două treimi din viaţă.
       În afara suprabogaţilor (moştenitori etc.), nu ştiu pe nimeni care să le aibă.

Anunțuri

~ de soirs pe 7 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s