~

       În copilărie, un prieten cu facies tipic de şoarece – maxilarul său era un pic proeminent, ochii mici etc. Chiar doi copii, mi se pare, erau aşa – oricum, pe unde te jucai, într-o comunitate de 20-30 întâlneai sigur unul. Primeau toate poreclele din lume legate de animal, de o cruzime precisă şi totală. Nu se ‘supărau’, n-aveau cum să se supere. Resemnaţi. Erau acum numele lor. Le primiseră de foarte mici, nu mai protestau. Mi-i imaginez privindu-se în oglindă. Întrebându-şi părinţii: de ce îmi spun colegii aşa? Ei de ce nu sunt aşa? (De fapt: mă puteţi ajuta?)
       Şi tatăl, tăcând. Pentru că, dragul meu, am vrut să mă reproduc. Şi tu o să vrei să te reproduci. Şi o să asişti la copilul tău suferind, privindu-se în oglindă. O să crezi că va compensa mai târziu cu note bune la şcoală, inteligenţă şi o femeie frumoasă. Şi, nesigur, vei cădea iarăşi pe gânduri.

Anunțuri

~ de soirs pe 10 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s