~

       Marx – pentru a lămuri lucrurile. El nu a avut dreptate în privinţa comunismului. Nici el, nici Cabet, Fourier etc. A avut dreptate în privinţa capitalismului. E ca un medic care a diagnosticat corect boala, terminală, dar recomandă bizar tăierea unui picior. Ar fi curios să deduci din acest malpraxis că ai un corp sănătos.
       Este această ‘jumătate’ – economie politică, cu precădere – care e predată în Vest. Şi care e granit: cum apare pe lume profitul, plus-valoarea, acumularea de capital, alienarea, conştiinţa de clasă etc. Va fi predată o mie de ani. Resemnează-te.

       Neagu D. Okay. Un tip care ştie să poarte eşarfă la cămaşă.

       Nu mai suport să mă întâlnesc cu trecutul. Care înseamnă pentru noi: epavele femeilor din trecut.

       O linie descendentă  de la Rousseau la Trump, my goodness. Nu e întru totul fals… Eşti cu Rousseau sau eşti cu Voltaire, Hobbes, Locke, Tocqueville şi compania.
       (Trucul media e acelaşi: deriziune şi moralizare. Stigmatul şi ruşinarea. Acest T. reprezintă, în public, un soi de bun-simţ grobian, o anumită plăcere a derapajului, adică a libertăţii, pe care o are insul generic dar pe care a pierdut-o. Un tip pe care nu ştii de unde să-l iei; nu e nici republican – outsider total -, nici liberal, nici real conservator, interesat de working class şi TAFTA – a mărturisit mereu că îi detestă pe bogaţi şi că cel mai bine se înţelege cu şoferii de taxi şi muncitorii obişnuiţi -, de comunitatea LGBT…, bâlbâind ca platformă generală un fel de autohtonism al bunului-simţ, e imposibil de clasat pentru că nu e din sistem. Nu e format acolo, în ‘societatea secretă’, nu a fost consacrat prin riturile de trecere şi încarnează ceva perceput ca ‘sănătos’: oroarea de corectitudinea politică şi de elită ca strat care a acaparat politicul deturnând democraţia. E cea care a confiscat cratos-ul de la demos, deplasându-l spre oligos – domnia celor puţini – şi care se autoperpetuează în diverse structuri de putere şi sisteme de reprezentare – academic, economic, media etc. – de trei-patru decenii, închizându-le aproape ermetic pentru sine şi evacuând corpurile străine. Poporul înţelege perfect că, pentru început, un clovn sau oricine altcineva va reuşi să străpungă – iar apoi nu mai contează. Doar să-i iei mai întâi elitei uneltele din mână; sistemul se scurtcircuitează şi kilometrajul se dă iarăşi la zero – se refac ‘partide’ etc. Statu quo-ul ar fi moarte. Toporul kafkian care sparge gheaţa din suflete – pare greu de înţeles că forma, culoarea, compoziţia lui chimică sunt irelevante. Iar toate ‘editorialele’ şi analizele elaborate în straw-man sunt, de dimineaţa până seara, despre compoziţia chimică, ca în proverbul chinez, des citat în ’68, despre degetul care arată Luna.)

       What.To.Do.

Anunțuri

~ de soirs pe 19 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s