~

       La ‘supermarket’. Pun lucrurile într-un portbagaj de taxi, se apropie cineva: ‘Puteţi să-mi daţi căruciorul?’. M-a aşteptat câteva secunde să termin de aranjat. E vizibil un beţiv, vârstă mijlocie, mic de statură, pare că se jenează puţin. ‘Sigur, poftim.’ I-l dau şi mă gândesc fugitiv câte monede de 50 de bani, câte cărucioare trebuie să recupereze pentru a-şi cumpăra o sticlă. Sau ceva de mâncare. Sau amândouă. E seară. Dau să intru în taxi, mă răzgândesc, îl ajung din urmă. ‘Uitaţi, 10 lei, dacă vă ajută cu ceva… – O, cum să nu, mă ajută foarte mult‘, e surprins dar se pierde în mulţumiri jenate, ceva despre sănătatea familiei mele, dar foarte distinct de formulele cerşetorilor, mă întorc ca să nu-i văd faţa sau să-l scutesc de a continua, grăbesc pasul.
       În maşină, marcat tot mai mult de acel ‘O…!’. Cine mai vorbeşte aşa. Era probabil cineva special, oricum nu un rudimentar, cine-o fi fost. Ce-a fost ‘la viaţa lui’ etc. Îmi imaginez: prof. Pictor. Mă opresc. Am dat unui beţiv. Acelor oameni cărora nimeni nu le dă nimic – cu pretextul că îşi cumpără băutură în loc să…, şi după ‘să’ urmează diferite lucruri rezonabile pe care ar trebui să le facă, cum ar fi să mănânce sănătos în timp ce mor în frig.
       De câteva zile au început greierii, seara. Cântă încontinuu.
       Nu l-am mai văzut niciodată.

Anunțuri

~ de soirs pe 22 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s