~

       După ce am căutat zadarnic o planşetă uşoară: nu înţeleg de ce nu se găsesc lucruri. Melancolie istorică, din copilărie. Niciodată n-am putut sta la cozi şi niciodată nu am înţeles de ce nu se găseau lucruri. Unii le aveau, totuşi. În acelaşi timp, ele nu erau nicăieri.

       O cârcoteală chiţibuşară, de tipul conversaţiilor de taxi; pornirea irepresibilă de a căuta realitatea la cusături. Meschinărie şi o patologie sufletească ţinând de Est, în general de spaţiile de subistorie. De fapt nu are importanţă dacă cusăturile sunt ireproşabile, fiindcă realitatea costumului nu există.

       Doi bătrâni care se întâlnesc: nu mai au funcţii, nu mai au poziţii sociale sau titluri, nu ştiu ce-au fost, ce-au făcut, unul măturător, celălalt într-un minister, nu contează; fiecare a rămas să-l mai întrebe pe celălalt un singur lucru: ce vârstă are.

       X. Fiinţă timidă, slabă şi gri care trebuie să-şi răzbune familia. Nu că ar vrea sau ar şti cum, dar trebuie. Şi angrenajul se mişcă, implacabil, într-o buclă a timpului, cam cu durata în care ajungea pe vremuri la destinaţie o carte poştală. Şi el aşteaptă cartea poştală.

       Am făcut odată o fotografie exact din locul de unde realizase cineva un desen cu un secol în urmă, ca să compar modificările peisajului. Mă uitam la desen şi m-am orientat cât am putut de bine, căutând să stau exact în locul, un mic povârniş, unde şi-a aşezat graficianul şevaletul acum 150 de ani. După atâtea generaţii, ani, anotimpuri. Îmi amintesc senzaţia stranie. Nu mi s-a părut că e vreo schimbare, nu de esenţă, nu cu adevărat. Şi o răceală metalică, auzeai scrâşnind şi vibrând timpul; trebuia s-o ştergi de acolo.

      …Ca şi când capitalului i se rupe în mai puţin de paişpe dacă homosexualii sunt căsătoriţi. Ca şi când l-ar afecta drepturile femeii, sau cele ale persoanelor trans, ale postcolonialilor etc., încurcându-l cu o centimă la multiplicarea profitului.
       Făpturile paravan. Siluetele paravan. Acţiunile şi vieţile-paravan, simulând rezistenţă şi progresism şi insurecţional şi revoluţionar readymade. Dar nu subversiune, niciodată subversiune. Cumpărând timp, necontenind să cumpere timp pentru capital, martelând în bucăţele o speranţă coregrafică.

       Poate ideea că o lume nouă va veni. Că tot ce trăim e provizoriu. Că o să vină o catastrofă – un tip de război, vreo mare criză, fir-ar să fie: ceva – care va porni lumea lui din nou. Acumulase bogăţii şi nu ştia ce să facă cu ele, opere de artă şi mari cuceriri ale ştiinţei care nu-i mai stârneau entuziasmul. Ceva nou trebuia să apară. Nou. Să apară. Era sigur. Occidentul voia să moară.
       De aceea nu considera că are o ţară, o limbă, un pământ. Acestea făceau parte din istoria trecută, pe ducă, dintr-un tip de om şi de civilizaţie făcute pentru a lăsa locul unora noi, obscure, poate decepţionante, sigur decepţionante, dar vii, vii, god damnit, vii şi pulsând şi inexorabile.

Anunțuri

~ de soirs pe 23 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s