~

       Roth la 45 de ani, arătând de 65 sau 75, câteva luni înainte de moarte.

roth

       Zweig, plimbându-se prin lume, celebrat, bogat, laureat. Înlănţuind cauze, discursuri umaniste, abisuri psihologice în proză. La 2-3 ani de sinucidere.

       Ce rămâne.
       Zweig, semi-citit, un lectorat de adolescente întârziate. Văzut ca un scriitor, până la urmă, mediocru, fără umbră. Considerat în definitiv de mâna a doua, ‘umanist’ etc., şi chiar a treia; perceput vag şi neconvingător în spaţiul german, deloc în rest. Până şi Roth e mai interesant: are întunecări.

zweig-roth

       Mai întâi, nu rămâne nimic din ceea ce crezi. Apoi, e posibil să nu rămână nimic. În sfârşit, devine aproape limpede că nu rămâne nimic. Nu mai ştie nimeni ce mare a fost acest tip, în acele timpuri era Scriitorul. Dintre vedetele epocii, ‘Romain Rolland’ etc., alegem azi neant; nu-i mai citeşte nimeni afară de profi şi istorici literari. Spiritul unei epoci nu poate citi spiritul celorlalte. Îl poate studia, dar nu citi. Interesante în minor. Cum se face că i-am înţeles atât de bine pe greci, pe romani, pe ruşii din XIX. Claritatea? Intensitatea? Modalitatea de a fi mers, în toate, până la capăt?
       Nu avem încredere în rotunjimi, completitudine. Ne trebuie destinele fără actul trei.

Anunțuri

~ de soirs pe 28 August 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s