~

IMG_20160714_171633       Cutia poştală, obiect integral simpatic, cândva. În mare plină cu scrisori, felicitări şi ziare; rareori veşti proaste. Acum, numai cu facturi şi reclame, a devenit cel mai nesuferit obiect de pe pământ, container integral al veştilor rele, pe care de fiecare dată te duci să-l deschizi cu silă. În materie de cutii, şi sicriele sunt mai simpatice.
       Scrisorile ţineau loc de confesional, cred, sau de lungi şedinţe de analiză. N-am întâlnit, de atunci, ceva care să le ia locul. (Eram incredibil de apropiaţi, mi se pare. Dar eram oare cu adevărat. Mă tem să nu dau, uitându-mă prea atent, peste încă o iluzie. Impresia generală pare să fie asta: a unei lumi mai calde, mai apropiate. Atât.)

Anunțuri

~ de soirs pe 30 August 2016.

Un răspuns to “~”

  1. Poate-i un fel de binecuvântare. Am vreo două cutii de scrisori (singurele mele „corespondențe” pe hârtie), le car după mine de mult timp deja, n-am avut inima să le pun pe foc și nici să le deschid. Într-una mai e o fotografie.
    Să redeschizi o scrisoare veche e ca și când ai dezlipi o etichetă veche, rămâne lipiciul ăla slinos și insuportabil: determinanții de atunci, patetismul, toate fără sens acum, ușor ridicole, ușor nostalgice, în orice caz inadecvate și probabil inutile.
    Și da, foarte probabil, lipsite atunci de veracitatea pe care le-aș atribui-o acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s