~

       Din cartea lui Zemmour: ‘Există în Franţa sute de Saint-Denis şi de Molenbeek [i.e., cartiere puternic islamizate, n.m.]. Deocamdată, armata e limitată la un rol scandalos de pază de imobile, de protecţie a edificiilor religioase, inutilă şi descurajantă. Dar statul major al armatei ştie că va veni o zi când va trebui să recucerească aceste pământuri devenite străine de pe propriul nostru sol. Planul este deja în dosare. Are numele de ‘Opération ronces’ [referire la curăţarea de buruieni, n.m.]. A fost pusă la punct cu ajutorul specialiştilor armatei israeliene care le-au transmis colegilor lor francezi experienţa lor din Gaza. Comparaţia face cât toate discursurile’ (Éric Zemmour, Un quinquennat pour rien, Ed. Albin Michel, Paris, 2016, p. 36).
       Zemmour, un ziarist destul de bizar dar respectat în diverse cercuri pentru adevăruri brutale neconforme şi anti-PC go, un ultraconservator nonliberal şi… marxist (e plin de social-conservatori care aprobă doctrina socială şi detestă liberalismul), refuză să-şi dezvăluie sursele, precizează doar: cineva apropiat de statul major al armatei. Până acum, nicio dezminţire din partea armatei, şefii politici tac şi nu au lansat obişnuitele dezminţiri ironice. Nu se ştie dacă demersul e iniţiativa izolată a câtorva generali sau dacă are acordul tacit sau explicit al politicului.
       Explicaţia lui Zemmour. Nu există ‘islam’ (bun, deci) pe de o parte şi ‘islamism’ (rău, extremist, terorist etc.) pe de alta, aceasta e o formulistică duală pentru mass media şi pentru liniştirea opiniei publice. Islam şi islamism sunt acelaşi lucru; numai naivii nu ştiu că islamul nu e o religie, este o Lege, o normă civilă şi un mod de a fi în lume; mai aspru sau mai lejer, mai literalist sau mai tolerant, dar pe aceeaşi unică normă. Dacă încetezi să suspini admirativ cu holismul, mistica sufistă şi celelalte, vezi că e o ortopraxie care se ocupă de viaţa oamenilor, care interzice o disputatio de tip talmudic a literei – orice ‘interpretare’ a unui text coranic e interzisă din sec. IX, adică dacă scrie ‘ucide evrei’ ucizi evrei, nu interpretezi posibilitatea, ca în Biblie sau Torra  – şi e prozelită. Toate acele cartiere, în care femeile sunt voalate şi bărbaţii poartă veşmintele din secolul VII, iar în cafenele nu vezi nicio siluetă feminină, cartiere din centrul Europei, sunt o instituire de normă. Pământurile dominate de legea islamică sunt cucerite, văzute astfel de coloni, ele sunt pământuri colonizate de noua normă. Astfel că ai două opţiuni, ca ţară: ori te supui (islam înseamnă, literal: supunere), ori te revolţi şi încerci, într-o zi, să-ţi reocupi zonele, prin ceea ce Z. numeşte ‘dezislamizare’, în cazul dat manu militari. Etc.
       Nu prea văd cum s-ar putea face asta fără ‘Trump’, vreau să spun, fără apariţia categoriei de lideri dezinhibat-conservatori în câteva ţări din Prima lume, care vor fi duplicaţi prompt cum se întâmplă întotdeauna, prin mimesis, în Lumea a doua. Franţa nu va face niciodată asta singură, să rişte declanşarea unui război civil cu tot ce înseamnă asta, posibile deportări, relocări de populaţie şi abuzuri etc. Ca orice război, la început ţi se spune că va dura 6 luni şi îl termini după 4 ani. De la înfrângerea din ’40, devastatoare pentru moralul său, ea şi-a pierdut politic sufletul, aşa cum germanii şi-au pierdut moralul pentru sute de ani. Franţei îi e frică de sine însăşi, se acuză continuu şi nu mai vede la ea nimic bun. A intrat în vrie defetistă şi în faza autocriticii morbide în care nu mai produci niciun mesaj stenic la nivel public, în eseul filozofic sau moral-politic, şi numai cineva din afară, un eveniment, impuls sau elan exterior te scoate din asta.
       Toţi spun sau admit şoptit, de la dreapta la stânga laic-universalistă: cu islamul, nu vom reuşi nimic până nu-i vom aplatiza sau scoate, pesemne cu război civil etc., din Europa, obligându-i pe ceilalţi, câteva zeci de milioane, rămaşi, să se ‘europenizeze’ simili-forţat – refuzul prenumelor non-europene la nou-născuţi, scoaterea în afara legii a şcolilor islamice, descurajarea culturii comunitarist-identitare în favoarea universalismului etc., etc., o mulţime de măsuri civile aspre. Singurul lucru ameţitor din ştire: experţii israelieni. Îţi poţi închipui cam ce figuri drăgălaşe au trimis aici să ofere expertiză, tipi care au ştiut să ‘rezolve’ situaţia în Gaza şi care ştiu cum preia un corp de armată în stăpânire şi administrare un teritoriu civil. Nu e cu cretă, şotron şi buchete de crizanteme.
       (Subiectul fiind global, te întrebi câte asemenea planuri nu există, voalat, în diverse stadii de agregare, în statele-majore de prin Occident etc.)

Anunțuri

~ de soirs pe 7 Septembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s