~

       Existenţa postumă.
       După moartea Virginiei, a fost uitată vreo 20 de ani, era văzută ca o scriitoare a epocii ei etc., o epocă încheiată, punct. Au redescoperit-o după anii ’60, când a devenit… Ce, de altfel? O emblemă a unor lupte, o eroină, un mit, simbolul a nu ştiu ce, pe măsură ce îşi mărea lectoratul. A ‘devenit admiratorii ei’, cum spunea Auden despre Yeats, he became his admirers. A luat brusc o altă existenţă.
       Nu e drept, totuşi, ca după moarte să devii ce sunt ceilalţi. E chiar moderat oribil.
       Mort, nu eşti doar ‘prada celor vii’ (Sartre), ci chiar ei. Pradă, aveai încă dreptul la identitate, la coordonatele şi categoriile tale autonome. Dar devii ceilalţi, te golesc de fiinţă şi în pielea ta fleşcăită şi vidată de organe intră ei, ca într-o pelerină sau un costum subţire de scafandru. Cu mintea lor, cu spiritul epocii lor, cu turpitudinile şi gloriile închipuite şi ideile lor stupide. Te uiţi în Montparnasse, mormântul lui S. e printre primele. Plin de flori şi de săruturi de ‘admiratoare’, literalmente femei care vin cu rujul în buzunar, îşi dau cu el un strat de culoare şi depun un sărut pios pe piatra de mormânt, à la Marilyn Monroe. Adorabil. Nu au văzut din Sartre mai niciun rând. La bietul Jim Morrison aceeaşi derută, mormane de flori; ce anume ştiu despre spiritul ‘Sixties’ etc., despre toată neînţelegerea? Acum a rămas din Virginia mai ales ‘precursoarea’ feminismului. Minunat, dar asta nu e tot, a mai scris câteva romane, şi anume cele mai mari. Până şi Simone de Beauvoir a fost mai mult decât e în efigie: fondatoarea feministă, figură de proră, blabla. Mâine, dacă vreo formă de tiranie revine, noii autocraţi vor admira figura lui Cioran din tinereţe, nu pe cel de mai târziu. Vor spune despre cel bătrân de la Paris, lucid şi vindecat de iluzii că a fost varianta lui diminuată, ruşinoasă, contaminată regretabil de Occident. Apoi vor reveni democraţii, recuperându-l pe Cioranul matur. Ce e morişca asta anistorică. Cum e posibil să devii mereu ce sunt ei, ce sunt totdeauna ei.
       Niciodată tu însuţi – undeva.
       Ce-ar trebui să lase un scriitor, un legat prin care să spună cum e de fapt? Dragă posteritate, iată ce cred cu adevărat despre lucruri. Admiratori şi detractori, iată despre ce e vorba de fapt, care sunt lucrurile asupra cărora aş vrea să vă înţelegeţi. Să completeze astfel fiecare rubrică, pentru ca postumitatea abuzivă să nu-l scoată din ea – despre homosexuali cred astfel, despre negri şi albi, despre război, femei şi pace. O foaie, două rubrici mari, Determinări şi Alegeri, şi scriitorii punând X-urile ferme în căsuţe. Şi oricum, e în realitate inutil: se va găsi cineva să rupă legatul. Se găseşte întotdeauna cineva. Pentru ca tu să fii în continuare – ei.
       De ce au atâta nevoie să fii ei. – Nu, nu asta e întrebarea. Asta e psihologie.
       De ce nu se poate face nimic.
       Nu: ce e porcăria asta.
       Leonard s-a dus să-i vadă cadavrul. Formalitatea de recunoaştere, la morga locală. După ce a stat 20 de zile în apă. Priveliştea. Cremaţiunea, în Brighton. Cenuşa îngropată sub ulm, cei doi ulmi ai lor, ‘Virginia şi Leonard’, cu câteva cuvinte gravate. Apoi, Leonard, încercarea de a trăi. Leonard aproape recăsătorindu-se, câţiva ani de pace relativă, uitare. Leonard mort, locul – al nimănui. Apoi, turiştii. În pauza de masă, personalul casei ‘memoriale’ se aşază pe şezlongurile Virginiei pentru a-şi sorbi cafeaua. Şezlongurile rămase în micuţa cabană de scris, strânse şi sprijinite toate de perete. Pe care au stat Nessa şi Virginia, Carrington,  Keynes, Lytton Strachey, E.M. Forster, Vita West, Ethel Smyth, Ottoline, Aldous Huxley, T.S. Eliot, Julian şi Quentin şi Richard şi Angelica, câte 20 adunaţi în faţa căbănuţei, vorbind despre de toate, fotografiindu-se, râzând, îngrijorându-se despre timpuri, Virginia scriind, revizuind foi de manuscris, pe micul ei placaj ţinut pe genunchi, întinzându-se după ceai.
       Nicăieri. Niciodată.

Anunțuri

~ de soirs pe 11 Septembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s