~

       Antecesorii noştri erau eroi pentru felul cum înţelegeau căsătoria. Ultimii care o mai înţelegeau în termeni clari. Când mă gândesc că nu am auzit de niciun divorţ în familie – şi cunoşteam rezonabil, să zicem, vreo 30-40 de persoane… Nu erau nici speciali, nici sectă sau comunitate, erau cei mai banali oameni din lume. Adevărul e că mariajul e terminat. Nu pentru că n-am vrea să funcţioneze. Cu toţii vrem să stăm cu cineva – însă adevărul e că doar pentru o vreme (‘…Până când corpul ei se va stafidi dincolo de suportabil şi o altă tentaţie a fericirii se va ivi’ – am vrea să se spună la ceremonia maritală, dar cuvintele gândite de toţi nu sunt pronunţate de nimeni). Cu toţii vrem să meargă perfect – dar pentru o vreme. Ce avem în gând e reuşita unui provizorat. N-am admite-o pentru nimic în faţa altarului. Trec nişte ani, ai copilul acela, creşte puţin – şi ceva se întâmplă. Lumea de sclipici, mucava şi bani a Hollywood-ului e perfectă pentru a măsura plenar asta. Ori lumea bogaţilor. Sunt universuri-tip, ca acele medii ştiinţifice de laborator în care frecarea sau gravitaţia sunt zero. Nu din 100 sau 1000, din mii de mariaje rezistă până la capăt unul. Pentru că sunt liberi financiar şi întâlnesc social tentaţia la o rată convenabilă. În vreme ce în alienarea noastră social-domestică lucrurile sunt doar amânate puţin. Evident că în comunism şi în interbelic şi în sec. XIX rata divorţurilor era mai mică. Evident că în Coreea de Nord e infimă. Dar de cum creşte libertatea, aşadar adevărul… Ce sens ar avea să ne vindem iluzii?
       În realitate, e greu să trăieşti cu oricine. Trec 4-5 ani şi se întâmplă ceva. Ne concentrăm pe ce s-a întâmplat (adulter, plictis etc.), ca şi când ar conta. S-ar fi întâmplat oricum ceva.
       Se întâmplă oricum ceva, întotdeauna.
       Mariajele lungi sunt prietenii. Sunt mariaje la fel de terminate ca toate celelalte – dar unde nu s-a pronunţat divorţul fiindcă s-au metamorfozat la timp în şezători amicale. Prietenia, consangvinitate fără sex, gintă restrânsă, fratrie de idei, funcţionează. Funcţionează foarte bine până la moarte pentru că exclude corpurile. Nu e despre corpuri fizice. Adevărul e că nimeni căsătorit pentru mult timp nu mai e căsătorit. E mereu orice altceva: fratele soţiei lui. Tatăl soţiei, copilul ei. Fratele pe care nu l-a avut niciodată, cel mai adesea. Toate căsătoriile care rezistă al fine izbutesc asta fiindcă devin incesturi legale.
       Rezultat al unor relaţii incestuoase întinse pe secole, ce să se mai aştepte, în chip rezonabil, de la noi?…
       Ştire discretă, neînsemnată: ‘o echipă anglo-germană de la universităţile Bath (Anglia) şi Ratisbonne (Germania) a făcut viabili nişte embrioni injectându-le un spermatozoid fără a recurge la ovocite’ (L’Huma, 15 sept.).

Anunțuri

~ de soirs pe 22 Septembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s