~

       Tradiţia literară a examinării lumii. Pentru romane, devenise o preocupare subalternă examinarea lumii; acolo subiectul-tip era: Elena îl iubeşte pe Constantin dar ceva se pune de-a curmezişul întâlnirii lor (familie, istorie etc.). Romanul era, deci, sinuoasa traiectorie necesară a lui Constantin până sub fusta croită în falduri a Elenei. Nu prea conta epoca în care au trăit, ce era cu ea, ce era cu subiectul uman în genere. În schimb, la ruşii din XIX înţelegeai tot; idila era pretextul pentru înţelegerea tabloului larg al epocii: psihologia, caracterele, evenimentele etc. Din Dostoievski îţi aduci aminte mai ales nevroza vremii.
       Tradiţia examinării lumii prin pagina literară a fost o vreme abandonată; e drept că putea aluneca prea uşor spre plictis. Apoi a revenit: Houellebecq etc. (Ce e numit sociologism la el: pura reintroducere a conştiinţei istorice în idilă.) A fost considerat eseu deghizat, dar nu cred că e. Proba e simplă. Ia toţi scriitorii pe care i-ai numit ‘mari’ vreodată: vezi dacă găseşti unul singur la care examenul lumii lipseşte. E mai mult o reuşită pe ambele planuri, naraţiune şi idee, o conjuncţie cumplit de grea fiindcă majoritatea scriitorilor excelează la unul.
       Două tipuri de literatură sau filozofie:
       1) lumea e sau pare lipsită de sens, dar între timp te poţi ocupa cu lucruri minunate (enumerare oarecare urmează);
       2) te poţi în general ocupa cu lucruri minunate (enumerare oarecare), dar lumea e lipsită de sens.
       Dacă eşti din prima categorie, nu te apuca de literatură. Lasă-te, dacă te-ai apucat. Ce vrei tu e să laşi un text de muzică uşoară – amor, flori, aventură, melancolie dar depăşită înspre posibil, copii care sunt speranţa de mâine, omenirea care e speranţa omenirii, pe scurt viaţa ca perpetuum mobile cu eshatologie (moartea nu e sigur sfârşitul). Vrei un basm cu Hänsel şi Gretel, self-help, un baston pentru viaţă. În general ai greşit raftul. Gândirea şi literatura sunt despre adevăr cu orice preţ, în raport cu care celelalte sunt cadru formal sau pretext. Vorba lui C., dacă vrei o carte inutilă, care să te lase, la sfârşit, aşa cum te-a găsit, să nu fisureze şi să nu surpe ceva esenţial în tine, citeşte ziarul.

       Textele consensuale, edificatoare, cu indignări previzibile.

Anunțuri

~ de soirs pe 17 Octombrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s