~

       Biograful şi prietenul lui, John Russell Taylor, întrebându-l pe Hitchcock dacă s-a gândit vreodată să facă o psihanaliză. ‘Mi-a răspuns că nu, asta nu i se părea ceva interesant. A adăugat: „Şi pe urmă, în fond chiar existenţa acestei poveşti cu subconştientul e doar o ipoteză. Şi am destul ipoteze idioate despre mine însumi ca să-mi pese de ipotezele aiuriste ale altora”.’
       Am ştiut mereu că asta e calea greşită, Zizek făcea un exerciţiu vid. Ca să-l înţelegi trebuie să mergi la atavic, la rădăcina simplu brutală, animalică, a instinctivităţii. Lui H. îi era frică de om, era sigur că civilizaţia e pojghiţa care ne dă de gol imediat ce se petrece ceva cu adevărat, fisură, dramă, ispită, şi realitatea ne trage covorul de sub picioare. Nimic de-a face cu micul basm analitic şablonard cu papa şi maman. Omul era el însuşi în centrul problemei, problema însăşi etc. Ideea sensului nu e departe.

Anunțuri

~ de soirs pe 14 Decembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s