~

       Acest oraş unde dacă ceri o carte de Cioran ţi se răspunde: acum nu mai avem, dar cred că am pe undeva un Mircea Eliade, sau: parcă mai aveam un Ionesco, cred… (un anticar, ieri). Ce legătură? o ofertă dispusă pe naţionalităţi… E ca şi când ai vrea o friptură în sânge iar chelnerul ţi-ar propune tort cu ciocolată. E foarte bine, desigur, dar…
img_20161215_123607

       Ascultându-l pe Ellis povestind că o cronică i-a schimbat pe vremuri felul cum înţelesese un film. Melancolie. E clară diferenţa de generaţie. Nici prin cap nu-ţi trece să citeşti o cronică, azi. Nu mai ai habar nici măcar în ce reviste s-ar putea găsi aceste bizare lucruri pentru care tremurau actorii altădată. Vezi azi două-trei rânduri, de obicei pe net, despre un film, cu verdict simplu: bun sau rău; mergi poate să-l vezi după aceea. Dar până şi asta e rar. M-am gândit la atmosfera livrescă, cu reviste, cronici, volume de antologii…; toate astea nu mai înseamnă nimic. Nici n-ai impresia că au existat vreodată.
       Generaţiile de acum simt că nu mai trebuie să demonstreze nimănui nimic, nu mai au povara trecutului. Cele de dinainte sufereau de complexul predecesorilor. Ei sunt pentru noi nimeni. Oricum, se va vedea cine va face mai eficient pulbere lumea.

~ de soirs pe 17 decembrie 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s