~

       Mă îngrijorează acel ‘Je suis Charlie’ fiindcă-i întrevăd slăbiciunea. În ’68, când Cohn-Bendit e numit ‘anarhist german’ (adăugat în sotto voce: evreu), Parisul a ieşit în stradă strigând, şi a fost cea mai mare onoare a istoriei lui recente: ‘Suntem toţi evrei germani’, solidarizându-se imediat cu el.
       Acum nu s-a spus ‘Suntem (toţi) Charlie’, ci ‘(Şi) eu sunt Charlie’. E semnificativ acest singular al persoanei întâi. El vrea să spună: Eu unul sunt Charlie, dar nu îndrăznesc să vorbesc în numele celorlalţi. Distanţă colosală, însemnând: Nu mai suntem nimic, nu ne interogaţi global, ştiu doar cine sunt eu însumi. Nu mai facem corp, nu mai facem popor sau naţiune, fiecare pentru el, nu îndrăznesc să spun ceva în numele celuilalt – poate tu eşti musulman, şi atunci nu eşti Charlie ci extraterestru, liber oricine să afirme ce doreşte. Împreună, ieşiţi pe aceste străzi, facem un lung lanţ de ‘Eu sunt’, încercând să înlocuiască un imposibil ‘Noi’. Doar că suma individuală de ‘eu’ nu face un holist ‘noi’, şi sensul transcendent al angajării colective cade. Cine a fost în stradă? nu o mulţime, ci o aglomeraţie de euri în derută. Ea nu angajează nimic şi pe nimeni.
       De fapt, ‘Sunt Charlie’ traduce simplu o rugăciune ascunsă: ‘Priviţi-ne. Nu vom mai fi multă vreme Charlie, nici măcar individual. Vă implor faceţi ceva’. Mărturisirea unui eşec anunţat, a unui abandon emoţional; deja un genunchi lăsat la pământ în faţa agresorului, un început al colaboraţionismului intim, cel al conştiinţei.
       Între cele două momente, 1968-2015, semnificativă prăpastie de timp, de sens, de acţiune.

       Fost acum câteva zile. Sunt încă flori etc., am filmat un pic cu telefonul mai întâi aleea, încercând să înţeleg amplasamentul topometric general al scenei. E un fel de fundătură, puteau omorî în linişte toată strada, cei de acolo n-au avut nicio şansă; totul strâmt, meschin, loc de ambuscadă perfect. N-am inima să intru în imagini încă. Bref. Sloganul mărturiseşte, în fapt: Eu sunt Charlie dar noi nu ştiu ce suntem. Puteţi veni să ne luaţi oricând, vom răspunde prezent cu câte un ‘Eu’ sugrumat, ca la apelul nominal al catalogului, înainte de a ne împrăştia în toate direcţiile. Ne domină doar teama că, împreună, nu avem a vă spune perfect nimic.

img_20170110_125108 img_20170110_125736

Anunțuri

~ de soirs pe 14 Ianuarie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s