~

       Observându-i pe cei activi zilele astea.
       E clar cea mai vulgară generaţie din istoria României (nu s-a văzut aşa ceva strict niciodată, în vulgată, scris, folclor etc.), şi în acelaşi timp o generaţie morală sau cu revendicări morale. Poate se va încumeta cineva, pentru a explica paradoxul, să facă un studiu sociologic şi antropologic, nu-mi dau seama care sunt determinările directe, dacă o motivează ceva în afară de material (să nu ne fure banii noştri şi ai copiilor noştri, să nu ne împingă să emigrăm etc.) şi dacă există ceva mai articulat acolo.
       – vulgaritatea, spontaneitatea lingvistică grobă provine din imaginarul pornografic, în care generaţia se scaldă din copilărie (porno-ul pătrunde în mainstream în anii ’80, la noi post-2000, când se generalizează internetul şi computerul PC în familii). De pildă o expresie de tipul ‘taci şi înghite’, sau ‘a înghiţit o umilinţă’ provoacă un surâs spontan şi la început nu înţelegi de ce, fiindcă pentru ei vorba trimite la deglutiţia spermei într-un act de felaţie. Nu-şi pot închipui că expresia ar fi un pic mai veche, cu vreo sută de ani, sau că s-ar putea referi la mâncare şi banalităţi cu totul insipide şi ‘decente’, de acest fel, din viaţă. O mulţime de alte expresii neutre (´a sugera´etc.) provoacă aceeaşi ilaritate pueril-candidă. Total imersaţi în imaginarul pornografic, cu un limbaj la care leşină tâlharii din închisori etc., trebuie văzut însă ce acoperă asta. Repetiţia, clişeul de cinema în care-şi duc cotidianul (‘romanticul’ e decor spectral cu petale şi lumânări, ca în melodramele Hollywood, îngenuncherea cu oferirea unui inel e cerere în căsătorie etc.), alienarea lor în spontaneitate plagiată. Pornografia vinde suferinţă atenuată, imaginarul pornografic a născut pentru ei o estetică. N-am văzut nimic care să studieze în mod serios asta.
       – pragmatică existenţială totală. Din lipsa lecturilor de tip ‘high’, nu sunt foarte articulaţi, se exprimă în fraze scurte fără multe subordonate, ori în propoziţii – ‘Ana are mere’, ‘Maşina merge la garaj’ -, de o sărăcie poate amuţitoare, dar clare şi eficiente pentru un univers pragmatic. Fiiindcă nu pot dezvolta, dublează cuvântul cu o vulgaritate când vor să facă un enunţ apăsat sau să sublinieze o gravitate, ca în ‘the fuck’-ul american, sufixul universal din filmele, serialele şi game-urile din cultura cotidiană. Sunt destul de oneşti şi merg direct de la procesul cunoaşterii la obiectul ei – ceva e relevant sau irelevant -, fără afectarea lexicală şi volutele ‘metaforice’ ale celorlalte generaţii. Foarte slabi la nuanţe sau ironie, sunt însă plini de umor, cu o directeţe totală, de grad zero peste tot.
       – rana lor narcisică e materială, pe care o convertesc în morală cu o conştiinţă vinovată (vor să pară că au revendicări morale deşi ştiu că sunt concrete). Vine poate din comparaţia directă, dureroasă cu Vestul. Sincronismul lor va fi probabil economic, aşa cum cel al generaţiilor vechi a fost cultural. Ideologic sunt de dreapta neo-liberală, probabil prima generaţie perfect americanizată, de care ne vom mira degeaba că-şi va împinge părinţii în aziluri, copiii afară din casă la 20 de ani pentru a-şi forma la rându-le familia nucleară etc., însă care va urni economic lucrurile. Nu e dreapta tradiţionalist-religioasă din anii ’90, cu îngenuncheat şi murmurat ‘Tatăl nostru’ la manifestaţii, pentru familie clasică, naţionalitate şi celelalte.
       – e prima generaţie civică şi libertară reală, după ’89 (libertarianism de dreapta apăsat, unitar), deocamdată fără obiectivare politică – niciun partid violent de dreapta pentru ei, încă (despre partidul de guvernământ cred că e ‘de stânga’). Nu îi interesează ‘poporul’, ‘ţara’, ci lotul civic şi libertatea, spaţiul ca sumă a reuşitelor individuale, ca într-o dezvoltare modulară.
       Nu-mi dau seama dacă avem viitor. Dacă totul merge bine şi istoria ne lasă în pace – nu ‘vin ruşii’ etc. -, vor face o ţară relativ prosperă repede. Nu vor accepta dictatură, cezarisme, sunt imediat refractari, dar pot fi cumpăraţi cu prosperitate, sunt sclavi perfecţi de epuizat în jug, fiindcă au avut nefericirea să prindă zorii capitalului. Detestă poporul şi democraţia, intim sunt pentru sistemul cenzitar (să voteze de pildă doar contributorii la bugetul statului etc.), oligarhic sau aristocrat, dar nu îndrăznesc să o mărturisească. Vor încerca tot timpul să-şi compenseze umilirea în faţa capitalului, din vieţile lor, în exigenţă morală în faţa normelor şi formelor de stat, comiserând într-o etică publică formală. Prima generaţie înfloritoare e amorală, supusă material, a doua îşi dezvoltă o etică, a treia le detestă pe primele două etc., ca atare sunt distincţii pedante, neinteresante, de normă.
       (Vorba lui C., numai poeţii se delectează cu haosul.)

Anunțuri

~ de soirs pe 9 Februarie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s