~

       Într-un magazin alimentar, o bătrână cu un copil scoate din raft un produs cu ambalaj de culoare albăstrie, îl pune în coş: ‘O să luăm ăsta, că e mai ieftin’. Copilul (2-3 ani), rar: ‘Cum să fie mai ieftin, dacă e albastru?’.
       (Asta să fie, literar, absurdul – ruptura, ieşirea din logică, din şir? Ruperea şiragului de mărgele şi risipirea pe caldarâm? Dacă e aşa, nu inventezi nimic, creezi ruptura dar în fond nu adaugi, aportul tău e nul. Schimbi ordinea mărgelelor, unghiul luminii, dar sunt aceleaşi pietricele colorate ale realităţii date. Absurdul e pseudocreaţie, Capote avea dreptate, se pretează prea uşor la impostură, e suspect. Lucrezi cu acelaşi şirag, cu gata-făcutul lumii, şi profiţi de snobismul burghezului care, nesigur, găseşte că ar putea fi ‘interesant’ şi că ai premeditat un soi de creaţie sau ceva care-i seamănă.)

Anunțuri

~ de soirs pe 12 Februarie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s