~

       Aştept – o să fie în timpul vieţii mele, sper – momentul când eroarea sau mitologia  ‘fumatului pasiv’ va fi în fine infirmată de bieţii ‘oameni de ştiinţă’, stigmatizaţi şi presaţi ca nimeni altcineva în timpurile noastre de dogmă igienistă nevrotică (deşi s-ar fi putut lupta mai bine), expusă pe prima pagină în revistele de specialitate şi trecută în fine în uitare, ca o amintire ruşinoasă. E atât de incredibil de când durează, de când au reuşit s-o menţină într-o zonă de flou simili-plauzibil, încât devine comic.
       Şi timpul va trece, şi nimeni nu va plăti pentru stigmatizarea publică a fumătorului, ajuns undeva pe locul 2 după nazist etc.; însă nu asta contează. O născocire, o plăsmuire publică făcută, cu sinceritate, în numele Binelui are ceva dublu dăunător. Îţi spui: ‘N-o să mai cred niciodată în istoriile astea’. Or, ar trebui să crezi, aproape toate naraţiunile profilaxiei publice sunt adevărate. Dar o minciună în numele binelui îţi face praf rezerva de inocenţă. Dacă o minciună e aruncată în numele Răului – e ceva perfect ok. Chiar pleonastic: răul minte, ce altceva ai vrea să facă. Când minte Binele, s-a terminat, se cască fisuri ireparabile. Începi să te temi că eşti luat peste picior, să vezi conspiraţii, pentru a rezista şi a rămâne ‘lucid’ picuri otrava unui dubiu sistematic în toate lucrurile, şi raţiunea ta, sau ce-a mai rămas din ea, intră în patologiile îndoielii imaginare. Într-un sens nu mai poţi gândi ‘normal’, eşti pierdut pentru o evaluare raţională; suspiciunea patologică e mult mai rea decât naivitatea – care măcar are o şansă de a reveni -, e naivitate dublă, fără întoarcere.
       (Am văzut tipi deja terminaţi, repetând: ‘Nu mă păcălesc ei pe mine, sigur încearcă să ne ducă de nas’, primind orice ştire cu un fel de încruntătură înţepenită. Pentru evaluarea ei presupun că exact contrariul ştirii e adevărat, pornesc de la acel negativ al indigoului; sau alungă planul realităţii, brodând dintr-un loc de un improbabil colorat sau morbid. Nu le mai reuşeşte niciodată o evaluare normală, care adesea e simplă, banală chiar, cum se întâmplă în viaţă. Pare că au unica preocupare sau temere de a nu fi ‘luaţi în balon’, în lumea asta, înşelaţi de realitate. Gâfâie alergând după improbabilul ‘interesant’, după ipoteza contorsionată; în general, arată ca supravieţuitorii unei traume.)
       Totul fiindcă – confuzie veche – aşteptăm de la Bine să fie bun.
       Etc.

Anunțuri

~ de soirs pe 13 Februarie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s