~

       Conferinţă cu totul remarcabilă a lui Houellebecq la Buenos Aires, în noiembrie.
       ‘Imediat după 1945 şi până acum cam douăzeci de ani, proletarii, muncitorii şi în general săracii beneficiau de un a priori favorabil în mass media elitelor. Erau consideraţi respectabili, iar punctul lor de vedere era socotit ca interesant. (…) Treptat, după 1968, această dominaţie intelectuală s-a fărâmiţat şi a primit o lovitură fatală odată cu publicarea Arhipelagului Gulag de Soljeniţân în 1974, carte care a schimbat cu adevărat istoria lumii. Puţin câte puţin, odată cu declinul partidului [comunist], respectul pentru proletar a început să scadă. Şi am văzut apărând ceea ce se poate numi o revoltă a elitelor împotriva poporului.
       Un cuvânt şi-a făcut apariţia, cel de „populism”, pentru a desemna opiniile populare pe care trebuia să le priveşti cu neîncredere. (…) A început să fie exprimată, mai întâi prudent, apoi de o manieră tot mai explicită, ideea că sufragiul universal nu era un panaceu şi că putea conduce la grave aberaţii. (…) Un referendum asupra unui tratat european, cel de la Lisabona, a avut drept rezultat un „nu” masiv al populaţiei. După câţiva ani, tratatul a fost adoptat împotriva avizului populaţiei de către Parlamentul reunit în Congres. Era o sfidare a democraţiei cu adevărat frontală, care nu s-a mai văzut în Franţa de multă vreme. În paralel, limbajul folosit de elite pentru a vorbi despre popor a devenit din ce în ce mai insultător. (…) Între populaţie şi elite, cuvântul „incomprehensiune” este, în Franţa, după părerea mea, mult prea slab. Lucrul cu care avem de-a face e pur şi simplu ură. (…) Violenţa dezbaterii publice în Franţa… n-a încetat să crească. (…) Lucrurile s-au înăsprit şi au sporit cu un grad, căci un fenomen nou şi complet neprevăzut a început să se producă. Anumiţi intelectuali francezi, în particular Alain Finkielkraut şi Michel Onfray, au părăsit tabăra elitelor pentru a se apropia de tabăra populaţiei. Imediat au fost osândiţi oprobriului de către întreaga media, au intrat în tabăra populiştilor abjecţi, unde se găsea deja Éric Zemmour şi pe unde mai dădeam şi eu o tură din când în când. (…) Intelectualii generaţiei mele… nu mai încearcă să producă o gândire nouă şi au renunţat la orice ambiţie filozofică. Intelectualii, la ora actuală, sunt observatori, nişte comentatori angajaţi ai acţiunilor societăţii. (…)’

Anunțuri

~ de soirs pe 17 Februarie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s