~

       Resentimentul nu e pentru Nietzsche doar răzbunarea spiritelor mici, mărunta gelozie a eşecului, psihologie. E şi tendinţa spiritului de a funcţiona prin reacţie. De a nu putea gândi decât prin opoziţie la ceva, respingând ceva, abhorând, moralizând, biciuind. E vorba de spiritele care, moraliste îndeobşte, aşteaptă mereu să se indigneze de ceva pentru a putea vorbi. O mecanică, un automatism al spiritului steril – căzut de obicei în scleroza ‘comentariului’ -, un parazitism al secundului. Un spirit resentimentar e cel care funcţionează prin reacţie, deoarece suferă că nu-şi poate aduce originalitatea la reflecţia sau funcţionarea lumii.
       Textele lui G.L. despre actualitate au fost în ultima vreme de un simplism care a dezolat pe destui dintre prieteni şi afini, şi asupra căruia s-ar fi putut reveni. (Dacă ar fi murit ieri, ar fi rămas din el amintirea unui text ‘public’ exprimând mirarea că bătrânii nu au 32 de dinţi sau bani să completeze până la acest număr, însă au sistematic opţiuni dedentabile în istorie. În matere de dezolare, s-ar fi putut încerca mai puţin.)

Anunțuri

~ de soirs pe 4 Martie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s