~

       Eroare stranie comisă îndeobşte când se vorbeşte despre cele ´trei puteri în stat’: aceea de a confunda puterea şi autoritatea. Există un singur deţinător al puterii, într-o democraţie: poporul. El o deleagă prin alegeri unor reprezentanţi, care devin temporar puterea (purtându-i mandatul): aceştia sunt legislativul şi executivul. Cealaltă, justiţia, nu este o putere în stat, ci o autoritate. E cum nu se poate mai important. Ea nu a fost învestită cu votul nimănui, intenţionat nu are delegarea poporului – singurul deţinător al suveranităţii într-un stat democratic -, pentru a nu avea drept rezultat un ‘guvernământ al judecătorilor’. Când magistraţii spun că sunt ‘a treia putere în stat’ e cel mult o neînţelegere sau o figură de stil, iar această forţare a unei identităţi între ‘autoritate’ şi ‘putere’, preluată, e problematică democratic. Autoritatea e cea care aplică, dispune, pune în act, puterea e cea care hotărăşte ce se pune în act. Justiţia există pentru a aplica ceva ce a fost decis de către putere: normă, cod, lege. Ea nu aplică nimic emanând de la ea însăşi, ci prin ea însăşi. Distincţia, pentru cititorii pe diagonală ai lui Montesquieu & Co., e la fel de importantă azi cum a fost mereu în toată epoca modernă.
       Revoluţia franceză, de pildă, s-a făcut şi împotriva judecătorilor. Mai precis, împotriva puciului pe care autoritatea judiciară are tendinţa să-l organizeze, recurent, împotriva poporului, pentru a-i uzurpa mereu – pe motiv de incompetenţă, minorat moral etc. – câte o parte din suveranitate. Revoluţionarii au respins dogma primatului legii care a descalificat complet puterea judiciară în Vechiul Regim; Constituţia celei de a V-a Republici consacră şi acum în Franţa ‘autoritatea judiciară’ ca o noţiune restrictivă: judecătorii decid ‘în numele poporului francez’, iar nu ca reprezentanţi ai lui, care ar constitui deci o putere proprie.
       Pe scurt, are putere cel care reprezintă poporul şi e învestit de el. Are autoritate cel care aplică, de strictă observanţă, ceea ce a hotărât puterea învestită de popor. Sunt două concepte, două universuri diferite, două lumi pe care amatorii de filozofie a dreptului se feresc uneori să le pună în evidenţă, amalgamând Putere şi Autoritate pentru a naşte confuzii problematice în statul democratic sau o zonă de ambiguitate.
       Pentru a percepe diferenţa de esenţă între cele două: ne putem imagina prin reducere la absurd un stat în care poporul, din capriciu sau cu titlu de experiment, ar legifera pentru o vreme hoţia ca un lucru bun. În acel moment, judecătorii ar trebui să elibereze magnanim hoţii. Purtătorii de robă nu sunt niciodată purtătorii unor valori, ci simpli executanţi ai aplicării normei, chiar dacă aceasta ar fi ignobilă sau absurdă. Robele au prosperat în toate epocile ca instrumente ale puterii; conducerea nu se exercită doar cu aparatul represiv – cum ni se pare astăzi, căutând îndeobşte responsabili în Gestapo, Stasi, Securitate etc. – ci prin funcţionariatul juridic, cel care tranşează litigiile la nivelul individului comun. De aceea magistraţii au fost aliaţii dintotdeauna ai regimurilor tiranice sau dictatoriale, în care milioanele de  condamnări liberticide au curs nestingherit. Ei nu sunt nici ‘izvor de drept’, nici deţinători ai comandamentelor morale într-o societate, ci funcţionari docili ai normei neînvestiţi de nimeni, prin delegare de suveranitate, cu un singur atom de putere.
       Primele două puteri din aparatul de guvernare, în sens larg, legislativă şi executivă, sunt totodată şi singurele. Autoritatea desemnată ipotetic ca fiind a treia nu poate fi putere decât propunându-şi să uzurpe deţinătorul suveranităţii.

Anunțuri

~ de soirs pe 10 Martie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s