~

       Teme obsedant de dreapta: corupţia, siguranţa, suveranismul, ‘prostia’, ‘omul potrivit la locul potrivit’ etc. Pe scurt, tot ce învinovăţeşte particularul şi mântuie generalul, tot ce copleşeşte individul şi scapă sistemul. Sunt în general temele structurii Proprietăţii.
       – stupiditatea – non-temă. Mai degrabă o dramă cumplită pentru cei atinşi (insuficienţă mintală patologică) şi pentru familiile lor, nu are nimic amuzant. Stupiditatea inteligenţei – o non-temă, sclifoseală pentru comedioare în minor.
       – corupţia: nu e un rău sau un bine în sine, naiv. Corupţia e rea individual dacă sistemul e bun şi este bună, absolut bună, salvatoare dacă sistemul e deficitar.
       Norman M. îşi aminteşte că, în deportarea în Transnistria, o parte din familia lui a putut să scape numai pentru că micul soldat român era corupt. Puteai obţine, contra unei sume sau a unei bijuterii, o aspirină, câteva lemne de foc, haine, lucruri elementare. Era o făptură cazonă clasic brutală, de o absurditate constantă; dar abordabilă; armura lui morală îngăduia o fisură. Dacă ar fi fost conduse de germani şi minunata lor etică a muncii, evreii ar fi murit aproape toţi acolo. Lagărele din Transnistria nu au fost Auschwitz, nu au trăit în falsa etică kantiană a corectitudinii de aparat fixată în mintea soldatului german cu sentimentul datoriei. Drept care, într-un sistem intrinsec toxic, paradoxul e că numai corupţia a putut asigura viaţa.
       (E ce ni s-a întâmplat înainte de 1989, cu mica corupţie de supravieţuire – medici, aprovizionare elementară, slujbe etc. – sau francezilor sub Ocupaţie, când procurau prin contrabandă totul, de la alimente la acte, într-o reţea paralelă a corupţiei instalate.)
       Corupţia nu e în sine problematică decât ca etică individuală. E o eternă obsesie moralistă doar a celor de dreapta. Colectiv, ea dă totdeauna în vileag un sistem îndoielnic, iar nu nişte ‘corupţi’ care ar face sistem. (Nu există ‘corupţie de sistem’, ‘la vârful sistemului’, generalizată’ şi celelalte naivităţi tenebroase, ci un sistem descompuns care produce reactiv corupţie.) Inversiunea cauzelor e comică. Corupţia e eliberare a individului de constrângerile colective, nu invers.
       Atacă sistemul, dacă ai de criticat ceva. Nu te împiedica în minor. Nu râde de ‘prostia’ funcţionarilor şi a inşilor în general, nu ‘da în vileag’ asemeni unui ziarist, nu ‘denunţa’ năuc corupţia indivizilor. Nu eşti preot, în confesionalul tău nu e nimeni. Uită-te de ce toate astea au fost posibile, ce vădesc ele, ce spun despre sistem, despre legitimitatea şi soliditatea lui. Şi în general fugi de moralism, el transformă orice problemă într-un oftat duios. Evreul era încarnarea ‘corupţiei’. Corupea tot, corupea rasa, sângele, arta, societatea… Corupţia îţi aminteşte că acolo unde domină un raport social perfect corect domneşte moartea. Abia zonele de ‘bending the law’, fisura, hiatul, fanta asigură posibilul umanităţii. Nu trebuie ‘stârpită’ corupţia, ci limitată din sistem. Un Auschwitz condus de bieţi valahi, de tipi din Orient în genere, nu ar fi fost poate azi o catastrofă paradigmatică a umanităţii. Asta spune totuşi ceva, dacă nu eşti total cinic. În disimetria socială a răului, boala e cumplită dar vag mai sănătoasă decât moartea… Ideea nu e de ce nu primeşte gardianul german mită, ci de ce naiba am ajuns într-un Auschwitz.
       Temă vastă, beneficiile Răului, ceea ce Pascal numea ‘beneficiile bolii şi dezavantajele sănătăţii’.
       Ce timpuri să fii în viaţă.

Anunțuri

~ de soirs pe 9 Aprilie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s