~

       J. Roth despre pogromuri: ‘La Grodno, polonezii au asasinat 60 de familii evreieşti. După metodele bine rodate, 17 tineri au fost orbiţi, li s-au smuls sânii femeilor şi au fost violate fetele minore. Chiar şi populaţia catolică a avut de suferit. În prezent, cum temuta naţionalizare n-a mai avut loc, evreii şi creştinii se bucurară de prezenţa armatei sovietice’. (Joseph Roth, Werke, Kiepenheuer & Witsch, Köln, 1989-1991, vol. 1, p. 320.)
       Ochi scoşi, sâni smulşi, fetiţe violate. Asta nu era în timpul lui Hitler, ci 20, 50, 100 de ani mai înainte. Nu sub supravegherea unei armate – ci prin acţiunea directă a unei populaţii. Oameni lângă care trăiai, cu care trăiai.
       Eu nu am impresia că antisemitismul ca fenomen a fost înţeles. Deloc. Din cauza primatului hitlerist asupra ororii, 1933-45, a fost ocultată o întreagă parte din trecutul vechi, specific al Europei. Ca şi când am fi trecut pe Hitler, pe un deceniu isteric, toată responsabilitatea şi povara noastră întinse pe veacuri. Transfer comod şi tacit.
       Citesc câteva amintiri din imperiul austro-ungar. Simple descrieri de locuri, oameni, populaţii, făcute de localnici sau de călători străini. Mai mult localităţi mărginaşe, departe de capitală. Nu se poate reproduce cum e descris evreul. Chiar de către evrei mai sofisticaţi. Aproape că nu mai au statut de om. Duhnesc. Rânjesc. Sunt vicleni, înşală lumea cu marfă proastă. Casele lor, cu podea de pământ şi fără mobile – căci trebuie să fugă şi orice avere trebuie să poată fi strânsă într-un geamantan – sunt oribile, au slin şi unsoare şi sunt neaerisite, la intrarea în ele leşini. Sunt deosebit de puţin sensibili la igienă. Mai ales duhnesc – usturoiul, pus în orice dar mai ales în carne stricată pentru a-i anula mirosul (!), pare un fel de amprentă olfactivă etnic specifică, pentru oricine intră în contact cu ei. Despre ţigani se vorbeşte mai bine – ironizaţi, sunt consideraţi inferiori prin esenţă, dar nu dezgustători. Despre câini se vorbeşte mai bine. Despre evrei – consensul e uimitor, social, etnic etc.: produc sistematic silă, scârba cea mai directă, repulsia cea mai frapant corporală, cea de sub simţuri, văz, miros, auz, pipăit. Repulsia corpului qua corp, în semen.
       Şi astfel la pogromurile recurente din Europa – tot la 50 de ani unul -, tinerilor li se scot ochii. Femeilor li se smulg sânii. De către creştini, religia definită de compasiune. Cum adică li se ‘smulg sânii’? Uneori ai dificultăţi prime, brute de înţelegere. Cu ce, cu cleştii de la fierărie? Cum adică li se…? Orice încercare de reprezentare – şi simţi ameţeală.
       De câteva săptămâni, amintiri din sec. XIX-XX. Şi n-am întâlnit o vorbă bună, una singură, cu caracter general despre evrei, să o decupez, să o salvez undeva.

Anunțuri

~ de soirs pe 20 Aprilie 2017.

3 răspunsuri to “~”

  1. Credeti ca despre lumea araba si atrocitatile care se intampla chiar acum intereseaza pe cineva? Sunt subiecte care se discuta tangential la niscai cine cu staif intre cine stie ce ” lideri ai lumii „. Si doar ca sa ” scape la presa ” ca lucrurile chiar se dezbat cu seriozitate. NU intereseaza pe nimeni. Ca sunt evrei – conjunctura. Putea fi oricine. Intre doua poze facute la niste restaurante, un meci de baschet sau mangaierea pe cap a unui copil , Obama nu a gasit timp sa faca nimic in tot timpul asta. Suntem ipocriti, falsi , stupizi.

  2. Tot la inceputul secolului XX, intr-un articol intitulat chiar „Evreii ca meseriasi” (aparut in „Biruinta”, in 1909), poetul Alexandru Macedonski se lupta si el cu prejudecatile populare privind mamonismul evreilor, incercind sa demonstreze ca acestia „nu se dedau, dupa cum zic unele dintre popoarele printre care traiesc, decit numai la specula banului”. „Astazi, si aceasta in toata lumea, – continua poetul – ei sint sticlari, tinichigii, smaltuitori, vopsitori, giuvaergii, timplari, olari de lux, constructori de masini, ipsosari, fabricanti de oglinzi, in sfirsit se ocupa cu orice si muncesc din greu si cinstit in toate directiunile. Cum ramine deci cu legenda ca evreul nu este decit camatar, zaraf, bancher, vinzator de maruntisuri si altele ? Ca si multe legende, si aceasta trebuie sa cada…”.

    http://www.dntb.ro/sfera/arhiva/nr60/articole/articol9text.htm

    • Clişeul evreului comerciant e chiar cea mai mică dintre prejudecăţi… Era olfactivă, vizuală etc., era face-to-face-ul, directeţea fizică, Corpul. Toţi îl descriu cumplit. Niciun singur cuvânt bun etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s