~

       Ştiu de ce-mi place vechea lume a imperiului austriac, în care se trăia aici: totul era acompaniat de melancolie.

       …Tot destinul imperiului e melancolie. A fost o Uniune Europeană în mic, în care naţiunile, 50 de milioane de oameni, erau fericite, primeau drepturi (bieţii evrei obţin primele libertăţi) şi o administraţie solidă. Maghiarii erau sălbatici, dar partea condusă de austrieci, Cisleithania, înglobând majoritatea naţiunilor, era o altă lume (dispreţuiau Budapesta, priveau cu afecţiune numai spre Viena). O Uniune Europeană cu un împărat în vârf, moale şi mediocru şi tare cumsecade. Familia imperială e lovită apoi de o suită fără pereche de nenorociri. Boli, morţi fără număr, asasinate, moartea lui Sissi… Apoi oamenii. Pentru ca, la sfârşit, praful şi pulberea să rămână din tot.
       Fusese o propunere de lume. Necesară, între Rusia şi Occident trebuia să se afle o zonă tampon. A venit naţionalismul, cu cântecul său de sirenă, şi a măturat tot.
       Poate ultima propunere de lume melancolică, în care merita să trăieşti…

Anunțuri

~ de soirs pe 24 Aprilie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s