~

        Noţiunea de ‘crimă din ură’ (hate crime), de crimă ‘motivată de ură/bazată pe ură’ etc. e destul de absurdă. Pedepsit e actul crimei, nu motivaţia lui. Faptul că ataci pe cineva pentru că te-a enervat sau îl ataci fiindcă e homosexual sau negru etc., între cele două ar trebui să nu existe nicio diferenţă. În noţiunea de ‘crimă din ură’, importantă e crima. (Lasă că toate crimele sunt din ură, nu ucizi pe cineva pentru că îl mângâi foarte tare.) E ca şi când îi judeci şi îi pedepseşti acelui ins gândurile. Or, el are dreptul să gândească orice stupiditate despre semeni, despre orice, să fie înapoiat, bigot etc. În enunţul ‘crimă din ură’ crima e cea pedepsită de paragraful codului penal. Dacă ura e considerată o agravantă şi sporeşte în vreun fel pedeapsa, fie şi pentru o zi sau o singură oră, înseamnă că l-ai pedepsit pentru gândurile lui, ceea ce e barbar şi monstruos. Ai ucis un om spânzurându-l de ramura unui copac? ai ucis un negru linşându-l, ca-n execuţiile sinistre din anii 50 ale Ku Klux Klan-ului, strict pentru mobilul absurd că are o altă culoare a pielii? Pentru cele două, pedeapsa ar trebui să fie identică cu o precizie absolută – chiar dacă sufletul îţi strigă altceva. Altfel, eşti un stat-tutore şi vorbeşti cu subiecţii tăi minori, aşezaţi cu mâinile la spate în bănci, care învaţă răbdător cum să se comporte mulţumitor pentru o societate bună. Pe lângă că e absurdă logic, orice ‘crimă din ură’ e o noţiune incongruentă moral (nu statul ne-a ‘făcut’ pe noi ci noi pe el, e un gestionar contractual, altminteri umil, care nu mă mai învaţă nimic de la vârsta adultă, suprastructură de gestiune care îmi facilitează viaţa printr-un raport de consimţământ mutual).
        Orice sociolog (‘scuzologul’ de serviciu apărând în orice media, e desemnabil ca ins paradigmatic) sau oengist cumsecade sau îndrăgostit de neo-disciplinele cu ‘studies’ la urmă, care îţi spune altceva e înamorat, în secret, de o societate oligarhică sau aristocrată. Nu ţi-o va spune, cel mai adesea nu şi-o va mărturisi lui însuşi, pentru că nu şi-a lămurit singur raportul cu zona, social nu o articulează in the open, dar lucrul pentru care militează el onest e o societate în care pedagogia existenţei continuă indefinit dinspre stat, un fel de expertocraţie în care cei buni, fatal puţini, îţi indică cu infinită delicateţe maternă ce este bun în viaţă, pentru convieţuirea mulţumitoare a societăţilor. Nu sunt democraţi – şi de altfel în primul disputatio în particular ţi-o pot devoala prompt (mai întâi emit dubii intello generale despre democraţie, apoi, încurajaţi de o cafea, de o ţigară de foi, merg full circle).
        Ne crezuserăm vaccinaţi de comunism. Lucrul e mai degrabă fascinant. Or, ce sperau în secret aceşti oameni, tot timpul cât visau la vitrinele pline şi luminate ale Vestului, fusese nu democraţia, ci societatea condusă de oamenii buni.

Anunțuri

~ de soirs pe 16 Iunie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s