~

        Ce numesc francezii o femeie frumoasă: înseamnă că nu e pur şi simplu urâtă. Poate fi frumuşică, ‘drăguţă’, şarmantă, acceptabilă, anostă, ştearsă, nu prea urâtă, nu urâtă de tot, nu înspăimântătoare – toate aceste subcategorii intrând, şi rezistând tenace, în categoria denominativului ‘frumos’. Dacă ţi se spune despre cineva că are o ‘soţie frumoasă’, poţi deja începe să oftezi.
        În ţările din Est, Nord, Europa Centrală sau America Latină, o frumoasă înseamnă chiar o frumoasă, nicidecum ‘drăguţă’; altfel spus este cineva de podium ‘Miss world’. Francezii ştiu. Dacă le spui asta, surâd încurcat; îşi dau bine seama că nu au aceeaşi situaţie. Am întâlnit 2 (două) frumoase în întreaga viaţă – vreau să spun, genul la vederea căruia ţi se înmoaie genunchii şi nu eşti sigur dacă vii de undeva sau mergeai într-acolo. Standardele noastre, în Est, încă din copilărie, fuseseră pur şi simplu oneste, cuprinzând cel puţin 5-6 linii de gradient între urât şi frumos. Pentru ei, două categorii simplifică lucrurile: urâtă (politicos nemenţionată, astfel că persoana ar putea să nu afle niciodată) şi frumoasă, care înseamnă: toate celelalte. (De unde bizareria că trebuie să ai o ţară cu urâte pentru ca toate femeile să fie frumoase.)
        Ar putea fi din pricina aprecierii celorlalte virtuţi, compensatorii, în care urâtele sunt îndemnate discret să exceleze în lume.

Anunțuri

~ de soirs pe 3 Iulie 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s