~

       ● La restaurantul ‘D.’, minuscul cât o agenţie de pariuri. Era sărbătoare şi îmi trebuia un meniu ‘tradiţional’ la pachet. Toţi românii îl cunosc, dar nu mănâncă mai nimeni acolo mai mult de o dată, din cauza preţurilor şi atmosferei aiurea. În plus, vag ‘securistic’, sau cu nu ştiu ce reputaţie folclorică de a fi avut, înainte de ’89, câte un microfon în fiecare scrumieră de pe masă. (M.L., de pildă, nu-l frecventa niciodată.)
        Patronul e acelaşi. O huidumă cu o privire blândă şi un aer unsuros, amestec de maître d’hôtel şi luptător de sumo, se şterge de şorţ, bate încet încasările lângă uşă, în casa lui de marcat.
        Pe un perete zăresc, lângă ‘ştergare’ etc., fotografia alegorică cu cei trei, Cioran, Eliade, Ionesco, împreună în piaţa F. Îmi vine rândul să plătesc, întreb dacă vreunul dintre ei a mâncat aici. Uriaşul se însufleţeşte. Cioran a intrat înăuntru o singură dată, prin ’87, Eliade de mai multe ori, Ionesco crede că niciodată, a venit numai până la uşă vorbind cu cineva, dar nu e foarte sigur. E bucuros că are un interlocutor, lungeşte lucrurile, mă întreabă de toate şi îmi dă mândru două cărţi de vizită ale restaurantului, în caz că pierd una. La sfârşit:
        – Dar doamna Marie-France Ionesco telefonează tot timpul, înainte de data morţii tatălui ei. Ne comandă o sută-două de sarmale şi câteva plăcinte pentru a face pomană, cu slujbă de pomenire. Nu trece an să nu dea telefon.
        Nu ştiu de ce, mi s-a părut cel mai emoţionant lucru. Mi-am amintit: mormântul mereu îngrijit, cu ghivece proaspete de flori. Şi vorba lui C., care se înţelegea perfect cu ea: ‘M-am gândit că Marie-France I. este o fiinţă superioară’.

       ● Cel mai interesant accent englezesc: cel al albilor din Africa de Sud. Aspru şi melodios în acelaşi timp, cu ceva irlandez în inflexiune.

       ● Nu înţeleg de unde urâţenia vestimentară de pe străzi. În mijlocul oricărui oraş european oamenii sunt îmbrăcaţi ca-n Belarus. Bine – dar dezlânat, plecând în toate direcţiile, hainele atârnă pe ei. Toţi europenii, ca ieşiţi dintr-un second-hand cu rufe de lux. Cred că e maladia ‘casual’ etc.

Reclame

~ de soirs pe 20 iunie 2018.

3 răspunsuri to “~”

  1. Ați scris lucruri de calitate la care rezonez. O excepție: hainele mele sunt de la SH. Sunt unice. Întrebare: de ce ar vrea cineva inteligent să iasă în evidență prin vestimentație?
    Vă citesc de ani și nu știu ce m-a făcut să reacționez.

  2. Dar de ce ar alege cineva inteligent să fie neglijent în ținută? Evident, inteligent este să fii îmbrăcat adecvat.

  3. Dar de ce ar alege cineva să fie inteligent ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s