~

       ● Motivele uzuale pentru a nu te sinucide (pentru a le depăşi pe cele imbecile cu ‘viaţa e frumoasă şi merită’, ‘viaţa nu ţi-ai dat-o tu, ca să o iei…’ sau depresia clinică rezolvabilă cu pilule):
        – efectul asupra celor din jur e devastator. Sunt membri ai familiei şi prieteni care nu-şi mai revin decenii, torturându-se cu întrebări, amintiri sumbre, remuşcări. Tu crezi că ai pus capăt suferinţei, dar durerea cu care ai trăit nu dispare cu moartea ta, li se transferă lor. Lumea se va referi la existenţa ta ca la ceva straniu, îţi proiectezi imaginea într-o zonă perpetuu morbidă. Eşti ruda despre care nu se vorbeşte niciodată, eşti ca un punct negru şi rece, o amintire care le otrăveşte viaţa.
        – vezi dacă ai parcurs toate celelalte opţiuni, până la aceasta din urmă. Nu sări etapele. Sunt aşa de multe exaltări şi stupidităţi de comis până acolo.
        – amână: există întotdeauna ziua de mâine. Poate că te vei simţi la fel, dar dacă ceva te împinge mâine spre viaţă, poţi să mergi mai departe. Râzi, sfidează. În sine, e cam absurd să grăbeşti un lucru pe care-l poţi face oricând. Sunt tipi care s-au sinucis la 85 de ani, pentru că abia atunci au considerat că au epuizat ultima posibilitate.
        – viaţa ta are o greutate, o valoare de care nu-ţi dai seama. Nu ştii cine eşti şi ce loc ocupi. Poate un urmaş al tău, la a nu ştiu câta generaţie, va fi Dante, Proust, Eminescu. Habar n-ai care ţi-e locul şi greutatea reală în lume.
        – oricum toţi plecăm. Fii optimist, nimeni nu rămâne aici: în 100 de ani, toţi cei din jurul tău vor fi morţi. Un genocid, o hecatombă tăcută are loc la fiecare 100 de ani: 7 miliarde de oameni. Presupunînd că teoretic mai poţi încă amâna: de ce n-ai face-o, de ce ai pleca înaintea lor, de vreme ce se pleacă oricum? (Inversul, ‘de vreme ce se pleacă oricum, de ce n-aş pleca înaintea lor’ nu are, observă, la fel de mult sens.)
        – dacă într-adevăr nimic nu are sens, nici sinuciderea nu are unul. A pleca şi a rămâne – au în absolut valoare strict echivalentă. Rămânând, deci, nu pierzi nimic.
        – nu există ‘sfat’, e o minciună. Cântăreşte lucrurile clar, singur, în lumină.
        Motivele celelalte, pentru a te sinucide, nu pot fi trecute, sunt legiune şi mult mai temeinice.

       ● Spusa lui Camus citată în anii ăştia până la saţietate: ‘A numi în mod nepotrivit un lucru înseamnă să contribui şi mai mult la nefericirea lumii’ (studiu despre Parain, ‘Sur une philosophie de l’expression’, rev. Poésie 44, nr. 17, Gallimard, 1944, p. 22).
        (Socrate înainte de moarte, lui Criton: ‘Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu doar că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele’ – Apologia.)
        Ideea că un lucru trebuie numit exact, dar întocmai aşa cum e, cum ne-am obişnuit prin înţelegere comună să-l numim, altfel trişezi, tulburi sufletele şi lumea…

       ● S-a lăsat puţin răcoarea, arunc pe mine o scurtă de blugi şi ies. La un moment dat, observ că e ceva gravat pe nasturele de metal de la mânecă, pe toţi nasturii. Citesc:
        ‘Go West • Go West’…

Reclame

~ de soirs pe 26 iunie 2018.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s